Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Oameni vin si pleaca. Intr-o dimineata, unul ramane si altul pleaca, fara sa stii intotdeauna de ce. Sentimentele sunt fragile si nesigure; se schimba asa cum ne schimbam fiecare. Dar, indiferent de varsta, avem nevoie de cineva care sa ne ajute sa ne implinim visele si care ne protejeje de temerile noastre; iar cand ajungem intr-un final sa gasim, sau sa credem ca am gasit, persoana potrivita, simtim cum lumea e fara margini, ca fericirea a incetat sa mai fie trecatoare si că de data asta ne aparatine. Suntem cei mai impliniti oameni pentru un timp. Ne inchipuim ca relatiile noastre sunt atat de puternice, incat vor putea rezista oricaror incercari. Dar intr-o zi realizam ca nu e deloc adevarat. Increderea care se stinge, plictiseala, alegerile proaste contribuie la uciderea dragostei, relatiilor, viselor fiecaruia dintre noi. Dar ramanem cu amintirile care ne completeaza viata mai mult decat ne imaginam. Multumita multora dintre ele ajungem sa fiim cine suntem cu adevarat azi, sa fiim recunoscatori persoanelor care au intrat in vieta noastră si au lasat urme adanci. Dar cel mai mult invatam de ce trebuie sa lasam anumite parti din trecut de o parte ca sa mergem inainte, de ce trebuie sa dam drumul lucrurilor care nu ne mai folosesc.

Un weekend la Hamburg

Deși l-am admirat numai două zile, Hamburg, așezat confortabil pe Elba, aproape de confluența cu marea, este un oraș în care cu siguranță nu ai cum să te plictisești o săptămână întregă. Și probabil, după accea, vei vrea să-l vizitezi din nou.

Venit cu trenul în gara centrală, prima oprire trebuie să fie la Biroul de Informații Turistice (www.hambug-tourismus.de), de unde, în afară de informații și hărți, poți lua un Hamburg Card pentru călătorii nelimitate pe transportul în comun (www.hvv.de) și reduceri la biletele de la obiectivele turistice.

Apoi începe aventura: o plimbare cu vaporul prin port (unde,în comparație cu imensele vapoare ce transportă containere, te simți ca o furnică neînsemnată), o plimbare prin centru orașului vegheat de impunătoarea primărie, o scurtă privire la lacătele pe care tinerii căsătoriți le-au pus pe unul din podurile orașului, o vizită ce nu trebuie ratată la Miniatur Wunderland Modelleisenbahn, o plimbare prin forfota nocturnă colorată (și câteodată sumar îmbrăcată) de pe Reeperbahn, o trecere duminică dimineața prin piața de pește (unde vânzătorii își strigă marfa expusă și își oferă prețuri incredibil de mici), o viză pe submarinul rusesc (www.u-434.de, unde îți trebuie o oarecare condiție fizică să cobori pe scări și să se strecori prin culoarele strâmte și trapele de acces), un tur al orașului cu autobuzul, o vizită la Planetariu. Și ar fi muuult mai multe de văzut, dar timpul disponibil a trecut prea repede. Parcă prea repede.

PS: Un click pe poză te duce la un întreg album din Germania.

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Teoria e mereu buna. Ne ajuta, în momentele de răgaz, să ne oblojim ranile, evadând într-un tinut al gandirii. Orice sfat bun il privim mereu cu intelepciune (chiar dacă nu vrem să recunoaştem asta), dar cand e vorba sa il aplicam, ezitam. În acel moment lumea se da peste cap si doar inima mai reactioneaza. Teoria este una, dar realitatea ...

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Viata e simpla. Daca ti-o faci simpla.

Tineretea este varsta dragostei, a fericirii, dar cel mai important, este varsta libertatii. Nu o vei mai avea niciodata, mai ales cand vor incepe alţii să depinda de tine.

Cei care acum iti deschid lumea plina de seductie, care care te invata cum sa zambesti, cum sa iubesti, cum sa te ridici cand cazi, sau cel care iti accelereaza pulsul sau iti frange inima in mii de bucati, sunt persoane marcante în viata ta. Dar vin si pleaca. Îti dau o lectie de viata si te imping cat mai aproape de drumul spre maturitate. Asa ca traieste-ti viata, nu regreta nimic, zambeste! Şi cel mai important lucru e să inveţi să dai drumul. Lucrurile care sunt menite sa ramana, vor rămâne sau vor veni mai tarziu.

Schloss Neuhaus

Construcţia a început prin 1257 când episcopul local şi-a făcut casa. Următorul episcop şi-a construit-o lipită de a primului. Şi tot aşa, până prin 1590, a apărut castelul. La 1736 i s-a adăugat grădina în stil baroc. Astăzi de loc de relaxare şi gazdă a numeroase evenimente în aer liber.

Verde plăpând

Dimineaţa m-a întâmpinat cu un cer gri, mohorât, coborât parcă să ascundă toate speranţele. Dar copăceii de pe marginea drumului nu s-au uitat spre cer şi au punctat plăpânzi muguri verde-crud pe crengile încă amorţite de frig. Văzîndu-i, ziua s-a luminat brusc. Vine primăvara!

Uşa zilei de ieri

Nu te poți afla în prezent ducând dorul trecutului. Ceea ce s-a întâmplat, s-a terminat şi trebuie să mergi mai departe. Nu poți fi copil etern sau adolescent întârziat, nu poţi trăi în locuri pe cere l-ai părăsit de mult. Zilele trec şi trebuie lăsate să treacă, trebuie să te obişnuieşti să trăiești cu ceea ce oferă prezentul, nu cu a fost odată. Viaţa se află înainte, niciodată înapoi. Doar amintirile trăiesc în trecut şi nu cred că vrei să devii doar o amintire. Chiar dacă te întorci într-un anumit loc, nu vei mai găsi ceea ce ai lăsat cu cinci ani în urmă ci doar ziua de astăzi, o zi ce trebuie trăită. Închide ușa zilei de ieri!

O sâmbătă la Düsseldorf

Cum îi șade bine turistului, am plecat la drum de dimineață. (Deja știam că o să facem notă discordantă în tren cu cei din jur, neavând nici măcar o sticlă de bere cu noi, dar de data asta discrepanța a fost și mai mare. Echipa locală de fotbal, ce are toate șansele ca în sezonul următor să joace în prima divizie, avea meci undeva pe traseul ales de noi. Așa că navete întregi de bere s-au cărat, ciocnit și băut. Pe stație ce trecea, vagonul era din ce în ce mai plin, mai gălăgios și mai vesel. Seara am aflat că Paderborn a bătut cu 3-0 în deplasare.)

Am ajuns cu bine la destinație și a urmat o zi placută, sub un cer noros nu tocmai bun pentru poze, dar bun pentru plimbare: Biroul Turistic de lângă gară (de unde, după o scurtă documentare ne-am dotat cu un Welcome Card de 9 euro, pentru transport pe o zi și reduceri la muzee), Aquazoo, Filmmuseun, Rheinturm (unde am vrut să luăm masa în restaurantul rotativ de la cota 180 de metri, dar serveau doar înghețată și cafea), masa la un restaurant mexican, Altstadt (orașul vechi), Köningsalee (superaglomerata stradă a cumpărăturilor de tot felul). Sunt mult, muuuuuuuult mai multe lucuri de văzut în Düsseldorf și o zi e prea scurtă.

Trenul planificat pentru întoarcere a ajuns la ora stbilită plini ochi. Jumătate din el s-a dat jos, dar o altă jumătate mult mai mare a vrut înăuntru. Ne-am urcat (constatând iar că ne lipsește sticla de bere pentru călătorie), dar am ajuns repede la concluzia, bazându-ne și pe cunoștințele despre transportul pe căile ferate germane, că e mult mai bine să ne dăm jos la prima stație (la aeroport). Și a urmat, după 20 de minute, un tren local (gol, cu multe opiri) până la Dortmund, aproape imediat legătură la Hamm (elefanții sunt încă în fața gării) și apoi încă o oră până la Paderborn (un tren gălăgios în care se sărbătorea încă victoria la fotbal). Și, cu aproape după ore mai târziu decât a fost planificat, excursia de sâmbătă a luat sfârșit

Castelul Bran

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei Contelui Dracula, al carui spirit a ajuns să bantuie aceste locuri stravechi.

Construirea cetatii Bran (in slava: brana = poarta) a fost determinata de situatia politica din secolul al XIV-lea: intarirea Tarii Romanesti in timpul domniei lui Vladislav Vlaicu Voda (1364-1377), proces care a dus la o serie de lupte cu regele Ungariei, Ludovic I d'Anjou (1342-1382), lupte in urma carora regele Ungariei pierde Rucarul; in iarna anului 1369 are loc prima incursiune a turcilor in Tara Romaneasca, marcind astfel inceputul unei lupte seculare cu Imperiul Otoman.

Despre construirea cetatii Bran (incepute in vara lui 1378) exista un document ce dateaza din 19 noiembrie 1377: o scrisoare regelui Ludovic I d'Anjou catre orasul Brasov. Regele confirma orasului stapinirea unor sate din Tara Barsei, il scutea de impozitul craiesc si ii stabilea taxe vamale reduse, drept recompensa pentru ca orasenii "de bunavoie si nesiliti de nimeni" s-au oferit sa ridice "cu propriile lor cheltuieli si osteneli" noua cetate regala a Branului, dând pentru aceasta mestesugari, materiale si bani. In fruntea cetatii urmau a sta castelani numiti de regele Ungariei.

Desi construit initial cu scop exclusiv militar, functia predominanta indeplinita de-a lungul existentei a fost comerciala (punct de vama) si de protectie a drumului vital de legatura intre Transilvania si Tara Romaneasca.

Repere:

• In Martie 1395, in timpul domniei lui Mircea cel Batrin (1386-1418) se incheie la Brasov un tratat de alianta cu regele Ungariei - Sigismund de Luxemburg (1386-1437) in scopul inceperii luptei impotriva armatelor turcesti (conduse de sultanul Baiazid). Acest tratat recunoaste posesiunile din Transilvania ale lui Mircea cel Batrin, care primeste de la Sigismund, in semn de pretuire, cetatea Bologa (de linga Cluj) si Branul (numai castelul fara domeniu).
• Stapinirea Tarii Romanesti asupra cetatii Bran a fost intre anii 1407 si 1419.
• Mircea cel Batrin acorda brasovenilor un nou tratat de comert in 1413, in care se specifica vama ce trebuia platita;
• 1419 regele Sigismund preia cetatea de la Mihail, fiul si succesorul lui Mircea cel Batrin si o pune sub comanda directa a comitetului secuilor, subordonat voievodului Transilvaniei;
• Iancu de Hunedoara devenind voievod al Transilvaniei (1441-1456) repara si intareste cetatea Branului, supraveghind personal lucrarile;
• Prima domnia a lui Vlad Tepes din 1448 este consemnata intr-o scrisoare expediata brasovenilor la 31 octombrie 1448 prin Bran.
• Numele lui Vlad Tepes (1448, 1456-1462, 1467) se leaga de istoria acestui castel, prin faptul ca domnitorul a trecut deseori pe aici, dar si datorita arestarii lui, din ordinul regelui Ungariei, in trecatoarea Branului. Este tinut prizonier cateva zile in cetate. Pierzind tronul, Vlad Tepes ajunge in Transivania si este insarcinat de Iancu de Hunedoara cu apararea nordului Transilvaniei si deci si a acestei trecatori.
• 1498, regele Ungariei Vladislav II (1490-1516) a fost nevoit sa recurga la un imprumut de 3000 de florini. Brasovenii ofera suma, dar cer zalogirea cetaii pe zece ani. Noi imprumuturi in anii urmatori si neplata celor vechi aduc castelul si domeniul aferent in stapinirea Brasovului pentru o lunga perioada;
• 1612, voievodul Transilvaniei Gabriel Bathory (1608-1613), ia castelul in stapinire prin forta de la brasoveni.
• Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) aduce transformari importante, adaugind doua turnuri noi;
• 1651 negustorii brasoveni au intrat definitiv in stapinirea castelului pe care principele Racoczy II (1648-1660) s-a vazut nevoit sa-l vinda pentru a face fata dificultatilor financiare;
• 12 octombrie 1659 se semneaza la Bran un tratat de alianta impotriva Imperiului Otoman, intre Racoczy II si fostul voievod al Tarii Romanesti, Constantin Serban(1654-1658);
• 1759 este reconstruit oficiul vamal,
• 1836 vama este mutata la Giurala; odata cu aceasta, castelul isi pierde si insemnatatea economica.
• Autoritatile austro-ungare distrug in anul 1877 acoperisul cetatii, retezandu-i turnurile si inlocuindu-le cu straturi de pamant si nuiele pentru protectie, in eventualitatea unui bombardament de artilerie roman. Abia in anul 1886 castelul a fost restaurat primind forma initiala.
• In perioada interbelica acest castel a apartinut casei regale (resedinta regala de vara), suferind o serie de modificari functionale.

Salile ce formeaza un misterios labirint, scarile inguste din lemn, chiliile, cele cinci nivele, turnurile, coridorul de aparare, subsolurile, curtea interioara unde se afla sapata o fantana adanca de 57 de metri, sunt cateva din detaliile de constructie realizate de mesterii medievali care ii confera Castelului Bran dreptul de a fi considerat unul dintre cele mai frumoase si mai bine pastrate castele medievale.