„
Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri.” Gândul zboară spre iernile copilăriei unde gerul zilei era biruit de căldura plăcută a sobei încinse, iar mirosul de foc de lemne se împletea cu gustul aerului rece-curat. Lângă sobă, în serile lungi, se țeseau povești (sau, la
război, covoare multicolore de lână), reveneau amintiri şi se înfiripau visele verilor viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu