Simplitate?

Privesc amuzat reclama ultimei cuceriri în domeniul bucătăriei: un individ simpatic ce se prezintă șef în ale gastronomiei explică cu convingere că așa ceva nu trebuie să lipsească nimănui. Este vorba de o cutie de plastic (atent testat) de mărimea unui puc de hochei, cu un fel de dinți în interior (proiectați conform ultimelor cercetări știintifice în domeniu) care, prin rotirea capacului cutiei, zdrobesc, mai mare sau mai mărunt (în funcție de cât de mult rotești) cățelul de usturoi ce l-ai pus înăuntru. Stau și mă întreb: n-ar fi mai normal să iei un cuțit de bucătărie, să zdrobești cu latul lamei cățelul pe un fund de lemn și apoi să-l tai cum vrei tu? Iar cuțitul îl și speli mult mai ușor. De ce oare ne place să complicăm lucrurile și să ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de o viață simplă, naturală? Încotro?

Catedrala

Construită între 1215-1280, cu numeroase adaptări ulterioare, și reconstruită după distrugerile suferite în cel de-al doilea război mondial, Catedrala se înalță tăcută în inima Paderbornului. Impunătoare turlă (de 93 m) este punct de reper oriunde ai fi în oraș. Catedrala te așteaptă ca un loc al liniștii, al rugăciunii și meditației. Dimensiunile ei imense (104 m lungime și 19 m înălțime în interior) te fac să te simți minuscul, fărâmă neînsemnată a nemuritorului Univers. Lumina zilei de afară, filtrată prin numeroasele vitralii, devine plină de umbre și mister și parcă sporește frica zilei de după. Luminile galbene ale lumânărilor, risipite în imensitatea catedralei, nu reușesc să facă speranța să strălucească cu putere. Bisericuțele noastre ortodoxe sunt mult mai calde și primitoare.

Pentru astăzi

Oamenii se nasc predispuși la una dintre cele mai tenace afecțiuni mentale: autoamăgirea. Cea mai bună ca și cea mai rea dintre toate lumile posibile își capătă astfel o culoare tragică.

[Frank Herbert – Canonicatul Dunei]

Vis

Nu-și lăsa visul să plece de unul singur. Ia-l de mână, pornește la drum alături de el şi ajută-l să-și găsească calea printre miile de dorințe rătăcite.

Vise

Nu frânge zborul viselor tale cu nehotărâtul DACĂ ci dă-le puterea lui CÂND!

Răspunsul

La toate întrebările tale (şi mai ales la cele de care îţi este frică) există un răspuns: DA, POŢI!

Libori

La sfârșit de iulie în Paderborn a fost sărbătoarea de Libori, dedicată sfântului Liborius, protectorul urbei, ale cărui moaște au fost aduse aici în anul 836. Lume multă, distracţie de bâlci, bere (cam scumpă).

Cine sunt?

Un murmur în imensul cor al vocilor acestui Pământ? O risipă în van de energie? Un om bun pentru un univers mai bun? Un vis al timpului între două secunde de eternitate? Un călător fără ţintă călăuzit doar de plăcerea călătoriei? O fărâmă de Univers? O clipă a unui pas spre amintire? O alergie la plictiseală? O fugă între linişte şi catastrofă? O luminiţă în întuneric? O punte între neant, cunoaştere şi infinit? O intenţie? O incertitudine a realităţii? O adresă într-o lume virtuală? Un echilibru? Un pericol? O statistică? O picătură de rouă trecătoare? O piatră aruncată în lac? O fantomă întrezărită cu coada ochiului? O întrebare uitată şi un răspuns nerostit? Virgula de la ţ? O poveste? Sau o snoavă? O lacrimă pierdută în mare? Un zâmbet? O dimineaţă senină? O noapte fără lună? Un moft? O temere într-un abis? O alternativă a unui obstacol? O culoare a toamnei? O fugă de mister? O urmă de val în nisipul zilelor ce trec doar într-o singură direcţie? O încercare cu greşeli şi victorii? Secunda dinaintea răsăritului? Sau a apusului? Un pas în necunoscut? Nimic?

Sunt EU. Dar fără toţi cei ce mă înconjoară şi îmi aduc zâmbetul pe buze aş fi NEANT.