Zâmbeşte clipei

Sunt zile când totul parcă merge pe dos. Fie datorită vremii mohorâte de afară, fie unor probleme ce nu-şi găsesc rezolvare, îţi vine să te întrebi ce rost are toată această zbatere ca a unei păsări prinse în laţ. Şi, când crezi că totul merge alandala, se întâmplă ceva neaşteptat ce-ţi înseninează ziua.

Nu cu mult timp în urmă, pe 29 seara, după o zi de birou, la ieşirea din staţia de metrou, un grup de liceeni zâmbitori ofereau, într-o batistă albă brodată, un pumn de grâu pentru noaptea de sf. Andrei. Surprins, am primit darul răspunzând cu un zâmbet. Un gest simplu, anonim, având drept răsplată doar bucuria de a vedea frunţi descreţite din alergarea zilnică. Un gest simplu, ca tradiţiile noastre.

Momentele de bucurie nu trebuie să le aştepti. Le poţi crea chiar tu. Nu ştii cum? Câteva idei:

• Să râzi atât de tare încât să te doară faţa. (Nu este de loc greu: internetul îţi oferă o grămadă de filmuleţe haioase. Iar la o cană de vin fiert alături de cineva drag, râsul este şi mai sănătos.)
• Să dai un telefon unui prieten cu care nu ai mai vorbit de mult. (Cu tehnologia actuală, nici nu este greu.)
• Să faci o plimbare în parc şi să descoperi frumuseţea simplă a naturii în iarnă. (Poţi face şi câteva fotografii spre amintire.)
• Să iei un pliculeţ cu mâncare pentru pisicuţele ce le vezi zilnic în drumul spre serviciu.
• Să încerci o reţetă pe care o ştii de la bunica, chiar dacă nu ştii să găteşti prea bine.
• Să faci o cafea (sau un ceai) fierbinte şi să o duci vânzătorului de struguri din piaţă. (Şi să cumperi un kilogram de struguri.)

Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi.

Tu ce faci vineri noaptea?

Dacă nu sunt invazive, reclamele pot fi distractive: pe mine de multe ori mă amuză conţinutul lor. (Câteodată se mai întâmplă să găsesc şi informaţii utile!) Un top trei propriu, actual, arată astfel:
     1. Ce poartă diva în poşetuţă?
     2. Unde este mama?
     3. Supertehnologia GSM pe insula pustie

Dacă îţi plac reclamele, indiferent din ce motiv, află că pe 7 noiembrie se organizează, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate.

Bilete sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio (semnalizate bilete.ro), în magazinele Germanos, pe www.myticket.ro şi în reţeaua Diverta, Libraria Eminescu şi magazinul Muzica.

Mult mai multe informaţii găseşti la www.devoratori.ro.

Normal

Am sunat la 112 când, sub o ploaie măruntă, am văzut un bărbat prăvălit pe stradă (şi pe care maşinile îl ocoleau nepăsător). Am oprit maşina în mijlocul drumului (stârnind furia celui din spate) ca să iau un căţeluş rătăcit de nu se ştie unde. Am sunat la uşa vecinului cu extinctorul în mână când am văzut că pe geamul bucătăriei ieşea prea mult fum. I-am dat 10 lei băieţelului ce plângea de mama focului că a pierdut banii pe care îi avea să cumpere pâine. Şi alte câteva întâmplări de acceaşi natură. Lucruri ieşite din comun? Nu, reacţii normale (şi mă aştept ca oricine să reacţioneze la fel în situaţii asemenea).

Dar cum o fi să-ţi depăşeşti limitele? Ai o posibilitate de a afla.

Pe 23 octombrie 2014, la Stejarii Country Club, se organizează conferinţa inovativă de leadership #BusinessOdyssey din seria Enlightening 3.0, eveniment din portofoliul Conference Arena. Invitat este Felix Baumgartner, singurul om care a sărit de la 39 de kilometri înălţime şi a atins viteza sunetului în cădere.

PS: Ar fi fost o posibilitate de a câştiga o invitaţie la acest eveniment pe blogul lui Cristi, dar s-a depăşit limita (16 a fost ultima zi de participare).

Idei speriate

Soarele răsare leneş pe întinderea calmă a oceanului răcoros. Întins în hamacul legat între catarge, las mintea să zboare nestingherită. Câteva cuvinte par să acapareze firul liber al gândurilor. Nu reuşesc însă să se lege. E ceva de genul acces la speranţă, dar scris într-o grafică enigmatică: Akcees la Speranţa...

De undeva din depărtare se aude o muzică suavă. Se anunţă o nouă zi frumoasă. Muzica creşte în intensitate. Dar cum? Nu se vede nici o urmă de ţărm şi nici o adiere de vânt nu încreţeşte suprafaţa de oglindă a apei ca să aducă sunetele de departe. Şi muzica tot creşte în intensitate... M-am dumirit: e melodia polifonică a telefonului mobil.

Alarma de sculare cântă sfidătoare spre ceasul deşteptător ajuns, undeva pe colţul noptierei, piesă de mobilier antic. Rutina începe ziua. Pisica torcătoare se întinde leneş în culcuşul de peste noapte şi se grăbeşte spre bucătărie, mieunând catifelat pentru tainul în castronelul de mâncare. Urmează alergătura, când cu rost când fără, prin casă. Apoi, drumul până la autobuz, staţiile ştiute de metrou, tropăitul mărunt al sutelor de paşi ce ies din subteran. Biroul. Şi totul în jur dispare.

După ore bune de muncă urmează drumul înapoi. Am noroc de un metrou liber. Până la staţia de destinaţie las gândul să zboare liber: ... muncă ... zile ocupate... stres... un alt drum... simplu... acces la speranţă... idei...

Idee: Satul de la poale de munte, pe care-l ştii de atâta timp, e înconjurat de o natură bogată. Nu reuşeşte să-şi ţină tinerii şi, an de an, câte o casă devine pustie şi gospodăria ce o înconjoară e invadată de buruieni. Ce-ar fi dacă ai cumpăra acele case şi le-ai transforma într-un mic obiectiv turistic? Viaţa la ţară! DA!!! Dar... Dar dacă nu merge? Dacă nu vrea nimeni să vândă? Dacă nu vine nimeni? Dacă...? Dacă..? Şi  aşa reuşeşti să sperii ideea.

Cu toţii avem idei dar, uneori, ne este teamă sau nu ştim cum să le pornim. Ca să ne ajute, în perioada 14-20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal, Akcees organizează Start Me Up, singura şcoală de antreprenoriat din România în cadrul căreia vei forma echipe, vei genera idei de afaceri şi vei dezvolta ulterior concepte viabile de business. La final îţi vei valida ideea prezentând-o în faţa unui juriu de specialitate şi vei avea ocazia să te numeri printre câştigători. Înscrie-te acum completând formularul disponibil online la http://startmeup.ro/apply/. Următoarea poveste de succes poate fi a a ta!

Dă ideilor tale speriate acces la speranţă!

Grădina on-line

Cu ceva timp în urmă (nici prea mult, nici prea puţin) lucrurile erau clare: în piaţă găseai roadele anotimpului. Iarna, cartofi, mere, pere şi ceva morcovi. Primăvara era vremea pentru ceapă verde şi ridichii. Veneau cireşele de mai şi căpşunile. Şi tot aşa. Ştiai că iarna nu ai cum să mănânci roşii sau primăvara pepeni.

Deschiderea spre globalizare a schimbat însă lucrurile: acum, în orice zi, găseşti orice vrei (chiar dacă nu e sezonul respectivei legume în România). Preţurile trebuie să fie mici. Transportul la distanţă înseamnă costuri suplimentare şi marfa nu trebuie să se strice pe drum. Apar îngrăşăminte pentru obţinerea de recolte rapide, conservanţi pentru transport şi modificări genetice pentru producţii cât mai mari.

Bucuria de a consuma legume în orice anotimp a fost repede umbrită de întrebarea cât de sănătoase sunt. Piaţa s-a adaptat repede (cel puţin cu numele) şi astfel pepenii s-au transformat din pepeni verzi în pepeni româneşti (obţinuţi, câteodată, din semințe olandeze utilizând îngrășăminte germane).

Dilema s-a accentuat: unde mai găseşti legume proaspete (care să ajungă la tine pe masă la cel mult 2-3 zile după ce au fost recolate), gustoase şi fără îngrăşăminte chimice? O soluţie ar fi: colinzi pieţele, cumperi, vezi ce-ţi place, vorbeşti cu producătorul, reuşeşti să-i vizitezi ferma şi găseşti, până la urmă, ce-ţi doreşti. Nu este imposibil, dar presupune un efort considerabil.

Există însă o soluţie mult mai simplă: în epoca tehnologiei grădina ajunge direct la tine acasă, on-line. legumeproaspeteacasa.com îţi oferă legume proaspete, brânzeturi, pâine de casă, verdeţuri, cu livrare gratuită o dată pe săptămână în Bucureşti (şi zilnic în Târgovişte).

Sunt aceste legume gustoase şi sănătoase? Comandă, compară, vezi ce spun alţi consumatori şi convinge-te. Alege înţelep!

De trei ori „DE CE?”

Unu: De câte ori ai fost abordat pentru o vânzare directă? De câte ori ai cumpărat ceva ce nu aveai nevoie căci oferta era excelentă ca preţ? DE CE nu te-ai simţit confortabil să spui NU?

Doi: De câte ori ai realizat că cei care vorbesc la televizor, cei care îţi expun ideile în public, nu sunt altfel decât tine? De cele mai multe ori sunt doar mai vehemenţi în a susţine ceea ce (cred ei că) ştiu. DE CE îţi este frică să vorbeşti? Te încurcă cuvintele? Nu ştii ce să faci cu mâinile sau unde să te uiţi? Îţi tremură vocea?

Trei: Cu ceva timp în urmă în piaţă se vindeau roşii, apoi roşii de la ţară şi acum roşii româneşti. Produsul nu s-a schimbat (şi nici gusturile). Dar astăzi nu mai poţi vinde doar roşii, oricât ar fi ele de bune. DE CE nu-ţi vin şi ţie idei simple ca să faci diferenţa faţă de cei din jur?

Toate aceste întrebări au un răspuns: un curs de public speaking oferit de Amalia Sterescu (www.publicspeakingschool.ro).

Un DE CE bonus: De ce Public Speaking School şi nu Şcoala de Oratorie? Asta este cu totul alt subiect. Dar, fie că-mi place sau nu, trebuie întâi să mă adaptez la realitatea locală ca apoi să o pot schimba.  Aşa că pot începe cu un training de public speaking ca să învăţ cum să-mi exprim cu claritate şi curaj ideile. Iar apoi să mă străduiesc pentru promovarea cursurilor la Şcoala de oratorie!