File de agendă: aprilie 2000

Orașul este mare, respiră cu zgomot, înecat de praf şi gazul țevilor de eșapament, strălucește în centru prin luminile vitrinelor elegante și firmele de pe clădiri, cade în întuneric la “periferiile” care încep la câteva zeci de metri de bulevardele centrale și se lățesc până la margini. Parcurile se întind iernatic, fără frunze, primenite de maturi primitive, urâțite de lacuri fără apa sau retrase departe de malurile albite de hârtii și sticle de plastic. Cartierele bucureșteanului de rând: cenușiu bacovian, animat de lătratul câinilor ce lenevesc protector la buzele tocite ale scărilor de bloc. Praful îneacă aici parca mai mult, același praf care intervine decisiv în culoarea mașinilor ce-și păstrează nuanțele doar în jumătatea superioara a portierelor. Mașinile curg repede, mânate de un mecanism ce reduce șoferul la o simpla piesă dintr-un angrenaj imens; oamenii se întâlnesc pe străzi, se înghesuie în autobuzele noi, pe peroanele metroului ce sosește o data la 2 sau 10 minute. Sunt singuri în aglomerație. Hotelurile sunt frumoase, băncile sunt semețe, steagurile lumii flutura la picioarele clădirilor ce încearcă o evadare din limitele autohtone. Stingher, întunecat și îmbătrânit, vechiul București se întinde de la malul stâng al Dâmboviței până la Universitate, oferind deliciile unei arhitecturi doar partial salvate, lipsit de veselia unui prezent căruia să-i aparțină.

File de agendă: Duminică 15 iulie 2035

Cum nu am nimic planificat pentru astăzi, am încercat să dorm mai mult de dimineață, însă bot-pisica nu mi-a dat pace: e programată să mă scoale în fiecare zi la 6:00 ca să-i dau de mâncare (de fapt, să mă fac că-i dau de mâncare, căci funcționează cu energie din microunde). Am încercat, de câteva ori să o deconectez în astfel de zile, dar am primit o amendă destul de consistentă de la BaPBaC (Bot-asociația de Protecție a Bot-animalelor de Companie).

Așa că, vrând-nevrând, mă ridic din pat și mă apuc de rutina zilnică. Va trebui să rezolv problema automatizării apartamentului, căci, de patru zile, nu am contact cu exteriorul decât pe linia de urgență (fără semnal video, conectată doar la 112 și limitată doar la informații strict necesare menținerii vieții). Habar nu am dacă afară e cer senin sau ploaie. (Și presupun că e dimineață, căci m-a sculat Bot-pisica!)

Acum 4 zile s-a dat o alertă de furtună solară majoră și întregul oraș, fiecare apartament, a fost total izolat de exterior. După 4 ore totul ar fi trebuit să reintre în normal, dar se pare că o parte din roboții de la Uzina Energetică au refuzat volumul mare de muncă necesar pe motiv că nu au mai fost în revizie și curățare generală de mai bine de 3 ani. Așa că peste jumătate de oraș a rămas în modul de calamitate majoră. Noroc că Planul Centralizat de Supraviețuire de Urgență funcționează în parametri normali. (Totuși, după patru zile, dieta pe biscuiți cu cereale și apă vitaminizată a devenit de-a dreptul ...)

...

Melodia suavă de trezire prinde viață. Pisica torcătoare se întinde leneș în culcușul de peste noapte şi vine să-mi spună, în felul ei (cu o lăbuță dată ușor peste mână), că este vremea de sculare. Se grăbește spre bucătărie și miaună catifelat cerându-și tainul în castronelul de mâncare.

Îmi dau seama că iar am avut unul din coșmarurile tehnicii absurde. Noroc cu Marea Revoluție spre Natură din 2025, când, după o cădere majoră a rețelelor inteligente de calculatoare (soldată, din păcate, cu enorm de multe pierderi de vieți), toată nebunia spre robotizare și inteligență artificială a fost domolită.

Se anunță o nouă zi cu soare.

File de agendă: 16 iulie 2002

Unul din 24 de americani va fi recrutat de administraţia Bush pentru a deveni informator în cadrul Sistemului de Informare pentru Prevenirea Terorismului (TIPS - Terrorism Information and Prevention System). TIPS prevede ca cel putin patru la sută din cetatenii Statelor Unite sa ofere informatii despre "activitati suspecte". SUA vor avea astfel un numar mai ridicat de cetateni-informatori decat cei utilizati, in fosta Germanie de Est, de temuta politie secreta Stasi. Conform "The Sydney Morning Herald", proiectul a fost initiat de Departamentul Justitiei si face parte din campania impotriva terorismului. În TIPS vor fi selectaţi cei a caror meserie ofera accesul in locuinte, in mediul de afaceri sau au contact cu un număr mare de persoane. Postasii, electricienii, soferii de autobuze si controlorii feroviari sunt doar cateva dintre cele mai cautate meserii ale acestui program. TIPS urmeaza sa fie pus in aplicare luna viitoare, in zece orase si va cuprinde intr-o prima faza un milion de informatori.

File de agendă – 23 feb. 1991

Iarna ne-a răsfăţat de astă dată cu fulgi mari, cu zăpadă multă, cu viscol,cu miros de aer proaspăt şi rece. Duminica trecută am făcut o plimbare prin parc. Au fost clipe de linişte, de bucurie; m-am simţit desprins de toate ce mă înconjoară. Undeva, jos, era lacul ce încerca să-şi scoată albastrul apei de sub cămaşa de gheaţă şi să zâmbească cerului. De jur-împrejur, malurile albe încărcate de nea, străjuite de ciudaţi străjeri: oameni de zăpadă, ba chiar şi un „şoricel” aproape cât mine de înalt, cum numai fantezia copiilor poate crea. Şi, peste tot, glasuri zglobii, săniuţe şi chiar schiuri. Zăpadă, soare senin, copii: trei elemente minunate.

La cumpărături

Mașina, mall, parcare subterană, scară rulantă. Accesorii, coșuleț de cumpărături, alegere, răzgândire, card, mulțumesc, punguța în poșetă. Alegere, oare vine bine, cabina de probă, muzică ambientală, blugi, cabină de probă, 20% reducere pentru încă un produs, căutare, găsit, 4 lei în plus la total, card, pungă de hârtie. Tur rapid, nimic, afară. Aici o să suferi puțin, probă pantofi, mișto, noroc de băncuța din magazin, căutare, plecăm, blugi în drum spre casa de marcat, probă,  nu vin, altă pereche, sunt buni dar vreau altă culoare, OK, coadă, card, două pungi de plastic. Iar, o căciuliță simpatică, plus altele, o nouă pungă de hârtie. Hanoracul dorit e doar în vitrină. Încerc o pereche de pantaloni, mici, o noua achiziţie. Un magazin, două magazine,  un colier, trei-patru magazine, ultimele achiziții. Mulțumesc! GATA! Cumpărăturile la supermarket rămân pe altă dată.

File de agendă: aprilie 1994

Satul începe să se schimbe. E înveselit de albul florilor de zarzăr şi se simte forfotă de lucru. Alături de găini, gâşte şi curci, nu-mi aduc aminte să fi auzit în trecut, aici, cum se aude acum, mugetul vacilor sau nechezatul unui cal. (Iar, din când în când, o ceartă pentru pământ.) Încet, dar sigur, ţăranul îşi îndreaptă gospodăria spre bunăstare.

Amintirea unor ierni uitate

Miercuri 13 februarie 1985: După viscolul de ieri, linişte. Ninsoarea s-a potolit. Din când în când, soare. Zăpada nouă s-a aşternut în strat gros peste cea veche, murdară. Dimineaţa am fost după pâine. Am găsit după o căutare de vreo jumătate de oră. Pe bulevard strada era plină de elevi ce dădeau zăpada la o parte. În casă frig: 11 grade. Stau îmbrăcat ca pentru afară şi cele trei pulovere puse unul peste altul nu reuşesc să mă încălzească.

Joi 11 februarie 1988: S-a dat drumul circulaţiei maşinilor propietate personală. A fost întreruptă de pe 2 februarie în toată ţara datorită viscolelor şi zăpezii abundente. (Dar atunci, în mare parte a Transilvaniei nu era nici urmă de zăpadă!)

File de agendă: septembrie 2002

„Lucrurile par, cel puţin pentru noi care lucrăm afară, că merge mai bine în România. Aceasta aparenta o da faptul ca nu stam zi de zi acolo, iar in vacante avem banii castigati peste hotare. Omul obişnuit e presat de viata de zi cu zi. Si cand problemele legate de intretinere, mancare, serviciu medical nu-i dau pace, nu are cum sa observe altceva. Trebuie să ne gândim că toate aceste aspecte noi le percepem astfel: sa cheltuiesti 25$ intr-o seara la un restaurant nu e mult, sau sa dai 50$ pe o consultatie medicala e floare la ureche. Dar romanul nu poate da cei 50$, asa ca trebuie sa apeleze la spitalele de stat in care cozile si nervii sunt pe masura.”

Câte s-au schimbat de atuci?

File de agendă: aprilie 1999

Prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice şi desfinţarea Tratatului de la Varşovia au pus NATO în mare dificultate. O alianţă militară fără adversar pare un nonsens. Noroc că la orizont au apărut noi ameninţări şi riscuri: terorismul, traficul de arme şi droguri. Dar a explica existenţa a mii de rachete, ogive nucleare, portavioane, bombardiere invizibile prin nevoia de a preîntâmpina sau combate atacul unor grupări teroriste sau activitatea unor bande mafiote, nu pare un efort credibil. Aşa că dacă tragedia din Kosovo nu ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Situaţia din Kosovo este binevenită pentru NATO (care, poate, a şi stimulat puţin criza!). Mai grav, Alianţa a demonstrat că poate interveni de la sine putere fără un mandat expres al ONU.