Zâmbet (amar)

Conform unei reclame ce apare obsesiv la televizor, e vremea să shareuieşti, aşa că teilenesc (de ce să folosim numai romgleza?) şi eu o nedumerire. În toate marile oraşe europene (şi nu numai), se organizează Târguri Tradiţionale de Crăciun. De ce Bucureştiul nu se înscrie în TRADIŢIE? Cineva mi-a spus că Târgul ar fi la Universitate. Dar acolo este numai Bucharest Christmas Market.

Mister

Dialog în parc

Tatăl: Lasă-ţi şepcuţa în cap. Dacă nu, ne certăm.
Puştiul: Dar eu vreau să ne certăm!

Un soi de?

Mă dezbrac pentru stelişti dacă trec de grupă! În metrou se citesc ziare cu titluri scrise pe jumătate de pagină, poze colorate şi text puțin. Este și asta o formă de cultură? Sau un soi de analfabetism?

Mult pentru nimic

Avem mii de minute şi mesaje pentru a nu ne spune nimic.

Lacrimi sau zâmbet?

Vâltoarea vieţii ne prinde pe toţi, câteodată cu bucurii, altă dată cu dureri şi întrebări fără răspuns. Ne prinde alergând după himere sau visând la ziua de mâine, plângând după trecutul pierdut sau zâmbind la amintiri. După fiecare încercare depinde de noi ce luăm pentru mai departe. Lacrimile sau zâmbetul? Sau amândouă?

Mulţumesc

Primăvară. Un nou început.

Gândeşte-te la tot ceea ce ai făcut în ultimul timp. Ai descoperit prieteni noi sau te-ai împăcat cu cei vechi, ai plâns, ai râs, ai urât, ai suferit, ai iubit, ai fost fericit, te-ai certat, te-ai împăcat, ai sperat, ai visat. Adu-ţi aminte de cei cu care ai făcut toate aceste lucruri. Opreşte-te din alergarea zilei şi, cel puţin în gând dacă nu ai timp altcumva, spune-i, fiecăruia în parte, MULŢUMESC!

Un Mulţumesc pentru cei ce te-au ajutat şi altul pentru cei ce te-au încurcat. Datorită lor eşti aici. (Şi mie nu-mi pare rău unde sunt. Ţie?) Un zâmbet pentru clipele de bucurie şi altul pentru momentele de tristeţe. Unul pentru realizări şi altul pentru oportunităţile ratate. (Datorită lor am mai învâţat câte ceva.) Un Iartă-mă celor cărora le-ai greşit.

Indiferent dacă te-au îmbrăţişat ori ţi-au spus vorbe grele, adu-ţi aminte câţi fost prezenţi în viata ta. Fiecare, în felul lui, te-a ajutat să ajungi unde eşti acum. Este singurul punct din care poţi pleca mai departe.

Am greşit jungla?

O reclamă care m-a şocat (sau chiar poate acesta este rolul reclamelor: să şocheze?): „Afacerile sunt un teatru de război, ai nevoie de aliaţi” (şi scene alerte de rigoare, cu explozii, găuri de gloanţe şi ţăcănit de mitralieră, totul întâmplându-se într-un birou).

Mai mult. Citesc: „Pana acum ceva timp (inceputul lui 2009) am trait cu impresia ca daca iti faci treaba cu constiinciozitate, esti aproape de client, il scoti la liman ori de cate ori are nevoie, acesta iti va deveni partener pe viata. Gresit. Ti-l vei face prieten, va aprecia ce ai facut pentru el, dar cand va fi pus in situatia de a lucra cu tine, prieten, sau cu altul, va alege ceea ce are prioritate pentru el. Parteneriatele se aplica intr-o lume de business ideala, nu in jungla de dincolo de geamul nostru. Acum afara este literalmente razboi, iar cine conteaza pe bun simt si fairness din partea celorlalti va pierde.”

Trăiesc cu convingerea că trebuie să-ţi faci treaba cu conştiinciozitate de fiecare dată. Oricât de drept ar fi, un război lasă în urmă distrugeri, veţi curmate şi suflete mutilate. Clientul trebuie să devinsă un partener, un prieten care te invite la el în curte, nu un teritoriu ce trebuie cucerit prin nimicirea concurenţei. Prietenii adevăraţi nu se câştigă cu războaie.

Sunt de acord, tactici militare (strategie, învăluire, campanie, cucerire, disciplină, cercetare, pregătire atentă, plan de rezervă, căi de retragere) se pot aplica în afaceri. Dar totuşi prefer o luptă (prin care să câştig partenerul de afaceri) şi nu un război (în care să distrug concurenţa).

Oricum, se pare că am greşit jungla.

1900

Un jurnalist scrie: „La 1900, ziarul însemna știrile de ieri, pe care le afli azi. În 2000, ziarul înseamnă știrile de ieri, pe care le înțelegi azi.” Gândindu-mă la mass-media de astăzi, mă întreb pe cine reprezintă şi ale cui interese le slujește a patra putere din stat. Şi aș prefera să pună în practică definiția de la 1900. Înțelegerea trebuie să o formeze fiecare.

O lume SMS

Oare tindem spre o lume a calculatoarelor? ... Oare tehnologia este factorul care adânceşte diferenţa dintre natural şi artificial? ... Începem să refuzăm să gândim... (Ref: O lume a calculatoarelor)

Ce este mai prost oare: că refuzăm să gândim sau că refuzăm să acţionăm? Unde este dorinţa de a realiza ceva, de a lupta prin forţe proprii pentru a transforma în realitate un vis?

Suntem invadaţi de canalele de televiziune de tot felul de concursuri în care participanţii sunt puşi să impresioneze audienţa şi să cerşească SMS-uri sau apeluri la 0900_nu_ştiu_cât pentru a-şi realiza visul. (Şi cică ar fi ultima lor speranţă!). Cine este de blamat mai mult: mafia cerşetorilor ce împinge un bătrân să întindă mâna în frigul scării de metrou, sau televiziunea ce obligă un tânăr să plângă şi să se roage pentru rating de publicitate şi SMS-uri aducătoare de profit? Sau tânărul ce se preatează la un astfel de cerşit? Sau noi cei care, cu un apel pe bani buni, tranşăm destine?

Noi nu suntem normali!

Muza Comediei plânge, căci unul din discipolii ei, de acum încolo, ne va însenina zilele doar din amintire. Evident, subiectul nu poate scăpa din ziarele de orice culoare. Citez (aproximativ): „Cu toate că a devenit un mare artist, nu şi-a uitat rădăcinile, făcându-şi timp, în fiecare vară, să viziteze casa părintească şi rudele din oraşul natal.” Întoarsă spre cu totul altă scară valorică, presa face din normalitate, ştire de senzaţie!

Tânjim să fim plânşi de milă!

Citesc în unul din ziare o întâmplare petrecută pe ţărmurile democraţiei europene vestice: un localnic get-beget învită la o plimbare cu şalupa şi câţiva conaţionali de-ai noştri. Plimbarea se lasă şi cu o petrecere la mal de mare, unde spiritele se încing de alcool şi soare şi duc spre divergenţe de opinie. Ca urmare, conaţionalii noştri sunt lăsaţi la ţărm, barca plecând fără ei spre punctul de venire. Şi de aici, un întreg articol despre naţionalims, şovinism şi antiromânism.

Oare cum de a ajuns un beţiv subiect de interes naţional? Şi chiar punem preţ pe vorbele înmiresmate de abur de alcool? De ce nu vrem să conştientizăm că peste tot în lume sunt oameni buni şi oameni încrâncenaţi? De ce tânjim să fim plânşi de milă?

Prins în mijloc de noapte de vară, în mijloc de câmp, de o ploaie torenţială de cod galben, orice ai face, vei ajunge acasă ud leoarcă şi plin de noroi. Dar depinde doar de tine starea de spirit în care ajungi. Depinde de ce vrei să vezi după trecerea ploii: noroiul gros prin care mergi sau cerul clar spuzit de miracolul stelelor.

Cum vedem viitorul, aşa va fi!

Rolul mass-media

Spre miezul nopţii degetul telecomandic face o ultimă tură a canalelor de cablu. Zăbovesc 2-3 minute la unul din tocşourile care se revarsă la această ora. Privesc un tip anost, ce se vrea dramatic. Încerc să fac abstacţie de limbajul de mahala şi caut să înţeleg dacă mi se adresează mie ca ascultator sau găştii din platou (nu reuşesc de loc să-i captez privirea). Ajung la concluzia că efortul de gândire nu merită. 3 minute pierdute ce trebuie uitate. Schimb canalul.

A doua zi, într-unul din ziare, surpriza unei cronici TV care îmi aduce aminte de tipul ce l-am considerat fără valoare. Sunt pe aceeași lungime de undă cu articolul. Şi totusi, se nasc întrebări. De ce un asemenea articol? De ce să scrii despre oameni pe care nu-i agreezi? Nu-i mai bine să-i ignori, iar prin ignorare să ajungă în uitare? Oare aşa ne creăm vedetele și idolii moderni? Vreau să citesc despre oameni pe care să-i admir, nu despre oameni pe care să-i înjur. Dar de imense multe ori, nici presa, nici televizorul nu-mi oferă această posibilitate. Care este rolul mass-mediei?

Mass-medis este o forţă care nu ar trebiu să mizeze pe slăbiciunile oamenilor pentru a contoriza audienţă sau mări tiraje. Ar trebuie să impună modele. Dar, cum banul este o roată ce învârte lumea toată, de prea multe ori mass-media nu se deosebeşte cu nimic de companiile pe care le critică pentru activităţile neortodoxe de mărire a profitului propriu.