Am greşit jungla?

O reclamă care m-a şocat (sau chiar poate acesta este rolul reclamelor: să şocheze?): „Afacerile sunt un teatru de război, ai nevoie de aliaţi” (şi scene alerte de rigoare, cu explozii, găuri de gloanţe şi ţăcănit de mitralieră, totul întâmplându-se într-un birou).

Mai mult. Citesc: „Pana acum ceva timp (inceputul lui 2009) am trait cu impresia ca daca iti faci treaba cu constiinciozitate, esti aproape de client, il scoti la liman ori de cate ori are nevoie, acesta iti va deveni partener pe viata. Gresit. Ti-l vei face prieten, va aprecia ce ai facut pentru el, dar cand va fi pus in situatia de a lucra cu tine, prieten, sau cu altul, va alege ceea ce are prioritate pentru el. Parteneriatele se aplica intr-o lume de business ideala, nu in jungla de dincolo de geamul nostru. Acum afara este literalmente razboi, iar cine conteaza pe bun simt si fairness din partea celorlalti va pierde.”

Trăiesc cu convingerea că trebuie să-ţi faci treaba cu conştiinciozitate de fiecare dată. Oricât de drept ar fi, un război lasă în urmă distrugeri, veţi curmate şi suflete mutilate. Clientul trebuie să devinsă un partener, un prieten care te invite la el în curte, nu un teritoriu ce trebuie cucerit prin nimicirea concurenţei. Prietenii adevăraţi nu se câştigă cu războaie.

Sunt de acord, tactici militare (strategie, învăluire, campanie, cucerire, disciplină, cercetare, pregătire atentă, plan de rezervă, căi de retragere) se pot aplica în afaceri. Dar totuşi prefer o luptă (prin care să câştig partenerul de afaceri) şi nu un război (în care să distrug concurenţa).

Oricum, se pare că am greşit jungla.