Se afișează postările cu eticheta Carte nescrisă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Carte nescrisă. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 mai 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Nu stiam prea bine ce se intampla cu mine, nu stiam cum sau de ce am ajuns eu acolo. Eram doua suflete pe care destinul le-a aruncat in acelasi vagon al vietii. Aveam nevoie de ajutor, de cineva care o sa imi spuna ca totul o sa fie bine. Zambetul primit mi-a schimbat o mare parte din viata, de la cele mai marunte lucruri, la cele mai complicate. Am fost unul dintre cei mai fericiti oameni auzind vocea ce soptea cuvinte simple: “sa nu te-ntorci prea tarziu”, “sa nu racesti”. Au fost moment in care simteam ca pot zbura si ca lumea imi apartine, dar au fost si momente in care nu stiam cum sa ma mai ridic. Dar am invatat ca timpul trece si cu el totul trece.

joi, 19 aprilie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Teoria este foarte usoara! Ea ne spune ca în momentul despartirii sa zambim si sa ne continuam drumul luand cu noi doar amintirile. Dar acest lucru este ireal: cand picam nu putem sa ne ridicam foarte repede. Uneori tot ce avem nevoie este sa ne asezam putin si sa ne asiguram ca inca respiram. Teoria este doar o modalitate falsa care sa ne faca sa ne simtim intr-un fel sau altul vinovati ca am incalcat regula ei. Iar acea vinovatie sa ne mai acopere durerea.

vineri, 6 aprilie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Asadar inima este cheia fericirii noastre dar si lacatul sperantelor. Multi spun ca de fapt mintea este atelierul existentei noastre, dar , in mare parte, creierul este doar o carte a amintirilor in care putem rasfoi oricand ne cuprinde dorul. Inima duce cea mai grea povara. Pierderea nu mai este doar a noastra, ci si a inimii care este smulsa din lumea viselor. Dar asa cum ea in continuare pompeaza in fiecare clipa sange, asa ne trezim si noi dimineata. Iar de multe ori rasfoim prin amintiri doar ca sa mai simtim acea accelerare vaga in noi. Chiar daca dureaza o secunda.

luni, 2 aprilie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Orice framantare pana la urma se rezuma la dragoste: dragoste fata de pariniti, dragoste fata de cei dragi, dragoste fata de partener. (Oare necunoscutul universului este chiar dragostea in sine?) Fiecare are nevoie de ea. Dar cand o impartasim cu cineva unic pentru noi, atunci inima noastra parca e transfornată de acea persoana speciala intr-un alt eu individual care traieste in noi si care nu poate fi stapanit: un omuleţ al naibii de năbădăios. Desi ne dam seama ca unele lucruri sunt gresite, omuleţul din interiorul nostru, care are propria lui viata, actioneaza cum vrea el. Și când persoana respectiva pleaca, omuleţul care ne tinea de urât în clipele de îndoială şi singurătate, dispare si ia cu el toate sperantele noastre de moment. Corpul nostru, obisnuit cu omuletul care ne transmitea fericire si pasiune in fiecare secunda, este coplesit de tot si trebuie sa faca fata la mai multe. Inima devine din nou un simplu organ, dar care parca acum pompeaza mai greu sangele. Şi de fiecare data cand ne amintim o clipă fugară sau cand simtim parfumul familiar pierdut prin aer, inima noastra accelereaza sangele si simtim iar o fărâmă din omuletul de demult care dansa in noi mereu. Acest lucru ne deschide si ne ofera o esenta vaga de sclipire in ochi. Dar apoi inima revenind la pulsul normal. Atunci simtim si realitatea care ne loveste.

duminică, 25 martie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Oameni vin si pleaca. Intr-o dimineata, unul ramane si altul pleaca, fara sa stii intotdeauna de ce. Sentimentele sunt fragile si nesigure; se schimba asa cum ne schimbam fiecare. Dar, indiferent de varsta, avem nevoie de cineva care sa ne ajute sa ne implinim visele si care ne protejeje de temerile noastre; iar cand ajungem intr-un final sa gasim, sau sa credem ca am gasit, persoana potrivita, simtim cum lumea e fara margini, ca fericirea a incetat sa mai fie trecatoare si că de data asta ne aparatine. Suntem cei mai impliniti oameni pentru un timp. Ne inchipuim ca relatiile noastre sunt atat de puternice, incat vor putea rezista oricaror incercari. Dar intr-o zi realizam ca nu e deloc adevarat. Increderea care se stinge, plictiseala, alegerile proaste contribuie la uciderea dragostei, relatiilor, viselor fiecaruia dintre noi. Dar ramanem cu amintirile care ne completeaza viata mai mult decat ne imaginam. Multumita multora dintre ele ajungem sa fiim cine suntem cu adevarat azi, sa fiim recunoscatori persoanelor care au intrat in vieta noastră si au lasat urme adanci. Dar cel mai mult invatam de ce trebuie sa lasam anumite parti din trecut de o parte ca sa mergem inainte, de ce trebuie sa dam drumul lucrurilor care nu ne mai folosesc.

joi, 22 martie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă



Teoria e mereu buna. Ne ajuta, în momentele de răgaz, să ne oblojim ranile, evadând într-un tinut al gandirii. Orice sfat bun il privim mereu cu intelepciune (chiar dacă nu vrem să recunoaştem asta), dar cand e vorba sa il aplicam, ezitam. În acel moment lumea se da peste cap si doar inima mai reactioneaza. Teoria este una, dar realitatea ...

miercuri, 21 martie 2012

Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Viata e simpla. Daca ti-o faci simpla.

Tineretea este varsta dragostei, a fericirii, dar cel mai important, este varsta libertatii. Nu o vei mai avea niciodata, mai ales cand vor incepe alţii să depinda de tine.

Cei care acum iti deschid lumea plina de seductie, care care te invata cum sa zambesti, cum sa iubesti, cum sa te ridici cand cazi, sau cel care iti accelereaza pulsul sau iti frange inima in mii de bucati, sunt persoane marcante în viata ta. Dar vin si pleaca. Îti dau o lectie de viata si te imping cat mai aproape de drumul spre maturitate. Asa ca traieste-ti viata, nu regreta nimic, zambeste! Şi cel mai important lucru e să inveţi să dai drumul. Lucrurile care sunt menite sa ramana, vor rămâne sau vor veni mai tarziu.