Drum

Fiecare dimineață se naște din amintirea dimineţilor apuse. Fiecare pas continuă milioanele de paşi pe care i-ai făcut până la el. Fiecare zi îşi poartă mai departe trecutul. De fiecare dată când întinzi mâna să atingi ceva nou, te gândeşti la ce ai dobândit până acum şi mişcarea îţi este domolită de neliniştea de a nu pierde ceea ce ai. În drumul spre ceea ce vrei să fii, nu poţi ignora ceea ce ai făcut. Din zilele trecute se conturează ziua de mâine. Din zilele de ieri s-a întruchipat locul unde eşti acum, singurul punct din care poți pleca mai departe. Tu, împreună cu trecutul tău.

Zi de iarnă

Ieri, dimineaţa, în Bucureşti, a nins frumos a copilărie, cu fulgi mari ce se aşezau liştit peste nebunia oraşului. Pornit spre autobuz (pentru a ajunge la timp la serviciu), m-am hotărât brusc să fac cele câteva staţii (până la metrou) pe jos. Era prea frumos pentru înghesuială. Cu gândul la alte zăpezi de mult trecute, privind la încrâncenarea mută a celor prinşi în autoturismele blocate în trafic, s-a născut încet întrebarea. DE CE? Unde ne grăbim? Unde vrem să ajungem? Cât de multe lucruri utile facem pentru noi şi câte doar din inerţia cu care am fost învăţaţi? DE CE? Cum ar fi dacă aşi avea timp berechet să admir dansul zăpezii? Şi mi-a fost greu să rostesc în gând, convingător, întrebarea corectă: „Ce să fac altfel ca să am timp berechet să admir dansul zăpezii?” DE CE?

Zâmbește

Un zâmbet nu se plătește, dar valorează mult. Îl îmbogățește pe cel ce îl primește și nu îl sărăcește pe cel ce-l dăruiește. Durează o clipă dar se păstrează mereu în minte. Nimeni nu e atât de bogat să nu primească un zâmbet și nimeni nu e atât de sărac să nu îl poată oferi. ZÂMBEȘTE! Viața va fi şi mai frumoasă.

Zile, numere, momente

Căldură mare

Asfaltul dogorește aer nemişcat, fierbinte, ce îţi dă senzație de cuptor. Mirosul nu este însă cel de pâine proaspătă sau friptură fragedă (pentru cei ce nu sunt vegetarieni), ci de asfalt încins, amestecat cu iz de motor pe benzina și asezonat cu claxoane repezite. Bicicliștii se strecoară printre pietoni și mașini. Pietonii sunt cu ochii la trafic, nu la semafor, și țâșnesc, cum prind un moment propice, spre răcoarea, cât există, a stației de metrou. Taxiurile galbene taie haotic traficul, cu pasageri ce s-au resemnat în a mai purta centura de siguranţă. Un câine plictisit, apărut de nu se ştie unde, îşi găseşte repede o maşină după care să latre ca să-i mai treacă din monotonie. Motocicliştii se amestecă şi ei în traficul lent, dar nervos. Mă gândesc că-ţi trebuie curaj, nu glumă, pentru aşa ceva. (Sau un strop de nebunie?) Locul de parcare rămas liber pe trecerea de pietoni se ocupă aproape imediat. Ce contează că acum, la sfârşit de zi, la 100 de metri distanţă, sunt atâtea locuri libere reglementare? Frunzele copacilor dansează în aerul aproape fierbinte. Păsărelele, voioase alta dată, au tăcut subit în arșița portocalie. Se uita curioase după un ochi de apă ca sa-și aline setea. Noroc cu câte un gospodar care stopeşte asfaltul în căutare de răcoare.

Voci iritate, tehnologie devastatoare, asfalt încins, scrâşnet de cauciucuri şi sirene ce se grăbesc definesc ziua oraşului veşnic zorit.

Anotimpuri

În noaptea caldă a sfârșitului de iulie greierii au început deja să țârâie poveștile toamnei.

Bună dimineaţa Soare!

Zile

Secundele se împletesc continuu cu amintirea, curgând de la vis spre uitare. Viitorul devine trecut. Trecutul defineşte locul in care ne aflăm în prezent. Între ele, drumul. Drum de urmat până la capăt, până la contopirea trecutului, prezentului şi viitorului într-o singură dimensiune eternă. Câte clipe ne mai sunt menite până în infinitate?

Pentru astăzi

Nu privi locul în care ai căzut ci locul din care ai alunecat.
Fii bun cu ceilalţi când urci pentru că vei avea nevoie de ei la coborâre.
Nu aştepta ca altineva să-ţi spună ce să faci. Tu eşti singurul care ştii ce e mai bine pentru tine.
Întrebă cu îndrăzneala lui DE CE. Nu rămâne neştiutor.
Nu te mai gândi la ceea ce trebuie să faci ci la ceea ce vrei să faci.

Primăvară!

Tăceri fără explicaţii, plecări fără rămas bun, fraze fără punct, vise nerostite, poteci neîncepute, zâmbete uitate, paşi întorşi din drum, jocuri întrerupte. Când privești florile ce se deschid în frumusețea unei dimineți de primăvară, te gândești că tot ce ai lăsat neterminat ai putea relua din nou.

Verde plăpând

Dimineaţa m-a întâmpinat cu un cer gri, mohorât, coborât parcă să ascundă toate speranţele. Dar copăceii de pe marginea drumului nu s-au uitat spre cer şi au punctat plăpânzi muguri verde-crud pe crengile încă amorţite de frig. Văzîndu-i, ziua s-a luminat brusc. Vine primăvara!

Uşa zilei de ieri

Nu te poți afla în prezent ducând dorul trecutului. Ceea ce s-a întâmplat, s-a terminat şi trebuie să mergi mai departe. Nu poți fi copil etern sau adolescent întârziat, nu poţi trăi în locuri pe cere l-ai părăsit de mult. Zilele trec şi trebuie lăsate să treacă, trebuie să te obişnuieşti să trăiești cu ceea ce oferă prezentul, nu cu a fost odată. Viaţa se află înainte, niciodată înapoi. Doar amintirile trăiesc în trecut şi nu cred că vrei să devii doar o amintire. Chiar dacă te întorci într-un anumit loc, nu vei mai găsi ceea ce ai lăsat cu cinci ani în urmă ci doar ziua de astăzi, o zi ce trebuie trăită. Închide ușa zilei de ieri!

Toamnă

A venit toamna. Iarba începe să-şi piardă verdele fiind acoperită de primele frunze ce au început deja să ruginească. Copacii se grăbesc să se laude, fiecare după puteri, cu rodul crengilor bătute de vântul ce prinde putere sub norii aducători de ploaie rece. Ghinda coaptă pocnește sub pașii plimbăreților din parc. Păsările călătoare își readuc aminte de V-ul zborului spre sud. După primăvara colorată şi vara dogoritoare, natura se pregăteşte de încă o iarnă. Ce va fi după?

Pentru astăzi

Oamenii se nasc predispuși la una dintre cele mai tenace afecțiuni mentale: autoamăgirea. Cea mai bună ca și cea mai rea dintre toate lumile posibile își capătă astfel o culoare tragică.

[Frank Herbert – Canonicatul Dunei]

Prezent

Nu pierde lecţiile trecutului şi pregăteşte-te de viitor. Dar nu uita că în prezent se petrece întreaga viaţă. Trăieşte prezentul!

Mai departe

O clipă. Un pas. O clipă. Alt pas. Clipele se transformă în zile și trec în amintire. Pașii își croiesc drumul lor și duc clipele mai departe. O clipă. Un ultim pas. Ce rămâne? Clipa? Amintirile? Drumul?

Ieri, azi, mâine

Să ne amintim ce am fost, să vedem ce suntem şi să visăm ce vom fi. Ce poate fi mai simplu? Sau mai complicat?

Clipă

Bucură-te de fiecare clipă, de dimineţile ploioase, de zilele calde, de nopţile fără lună, de tot ce te-nconjoară. Bucură-te şi nu lăsa cursa vieţii să-ţi întunece seninul zîmbetului. Uneori eşti în frunte, alteori în urmă. Cursa este lungă şi, până la urmă, este doar cu tine însuţi.

La Paști - George Topârceanu

Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
"- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua..."
"- Suntem fierte!"
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
"- Pan' la urma tot nu scap"
"- Ne gateste de parada"
"- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada"
"- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet"
"- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru"
"- Si eu unul violet"
"- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!"

Liniştea dimineţilor însorite