Atenţie la telefoane

Telefonul mobil a devenit un accesoriu indispensabil care n-a schimbat (nu ştiu dacă în bine) modul de a fi, de a gândi sau acţiona. Tarifele sunt relativ mici, indiferent dacă folosești telefonul acasă sau peste hotare (în roaming). Dar, peste hotare, tarifele sunt mici doar în Uniunea Europeană. Aşa că mare atenţie la ele pentru alte destinaţii!

De obicei, operatorul mobil îţi trimite un SMS cu tarifele standard. Nu este însă obligat să facă acest lucru şi dacă SMS-ul nu ajunge, nu te poţi plânge că nu ai ştiut.

Pentru Kazakhstan: Tarifele standard de roaming in EUR/min, fara TVA, sunt: apel local 0.76, catre RO 2.22, primit 1.18, SMS 0.38, transfer de date GPRS 11.00. (Trebuie menţionat că tariful GPRS este pentru 1 mega de trafic.) Alternativele la roaming sunt mult mai ieftine: un minut spre România, atât pe Skype (Skype-telefon) cât şi cu prepaid local, este doar 20 de cenţi!

Zacusca

Când spui zacuscă, te gândeşti imediat la bunătatea servită rece de legume (vinete, ardei, roşii, ceapă...) prăjite în ulei. La prima experienţă într-un restaurant din Almaty, cum meniul era în rusă iar alfabetul îl buchisesc un pic, ca să nu dau greş (am gândit eu), am comandat una din multiplele закуска. Mirarea a fost mare când am primit peşte marinat cu salată de ceapă (bun, nimic de zis). Şi aşa am aflat că zacuscă înseamnă de fapt aperitiv (iar din meniu trebuie să-ţi fie clar pe care vrei să o alegi).

Catedrala Înălţării

În parcul Panfilov din Almaty se înalţă a doua clădire din lume (ca înălţime) din lemn: Catedrala Înălţării (cunoscută şi ca Zenkov Cathedral) a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Cu metroul în Almaty

Metroul a fost inaugurat pe 1 decembrie 2011 având, în prima etapă, doar 7 staţii funcţionale. Construcţia lui a început în 1988, într-un moment prost: nu cu mult timp înainte de destrămarea imperiului sovietic. Proiectat cu mult înainte ca Almaty să devină un important centru financiar post-sovietic, stațiile de metrou nu sunt amplasate adiacent zonelor cu trafic intens și sunt, prin urmare, practic inutile pentru majoritatea navetiștilor. Staţiile sunt impresionante prin arhitectură şi decoraţii Totul miroase încă a nou.

Preţul unui bilet: 80 tenge, rata de schimb 195 tenge/euro (ian. 2013).

OK Taxi

Una din cele mai uşoare (şi relativ ieftine) metode de transport în Almaty este ... autostopul. Te aşezi la marginea trotuarului, ridici mâna cu degetul OK şi nu peste mult timp o maşina va opri lângă tine. Dacă aveţi acelaşi drum, ai noroc. Dacă nu, mai aştepţi, dar nu durează mai mult de 10 minute până pleci. (Evident, cunoaşterea limbii ruse e de bază ca să poţi explica unde vrei să ajungi.)

Aeroport

Aeroportul din Almaty e mare pe din afară, dar mic înăuntru. Controlul de securitate pare rămas de pe vremea sovietică (control la bagaje înainte de check-in, am avut 2 ştampile pe tichetul de îmbarcare, cea de la Emigrări m-a pus să privesc spre o cameră video -o nouă poză la dosar?-, iar ultimul control al biletelor de către un ofiţer kazah s-a făcut chiar în uşa avionului). Sala de aşteptare, destul de înghesuită, are iz de staţie de tren. Câteva televizoare date cu sonorul la maximum urmăresc filme ce par făcute cu jumătate de secol în urmă. Gălăgia dialogului dublat (la film) acoperă toate zgomotele din jur, iar anunţurile la staţia de amplificare sunt de neînţeles. Câţiva pasageri obosiţi dorm lungiţi pe banchetele de plastic.

Almaty în mai multe cuvinte

Prins între liniştea ozonată a parcurilor cu fântâni arteziene ce reflectă culorile curcubeului şi zgomotul poluat al traficului haotic, între noile clădiri futuriste de birouri (multe din ele însă goale) şi vechile blocuri socialiste, între limuzinele strălucitoare ale nunţilor şi mâna întinsă după un bănuţ a bătrânelului ce înţelege alte timpuri, între ultrasofisticatele mall-luri unde preţurile au cifre multe şi piaţa de duminică în care carnea proaspătă se vinde direct de pe asfalt, între restaurantele pline de fum şi bunicuţa ce împinge dimineaţa căruţul cu termosuri cu ceai şi prăjituri făcute acasă, între metroul ultramodern şi autobuzele uitate de timp, între bazarul cu toate bunătăţile Asiei şi împrejurimile lui unde ţi se oferă la vânzare orice dar trebuie să ai grijă la buzunare, Almaty încercă să-şi definească independenţa istoriei unui nou mileniu.

Almaty Big Lake

Sus în munte (marea parte a drumului are o înclinaţie constantă de 12%), la circa 25 km. de Almaty şi 2500 m altitudine, te aşteaptă smaraldul de cristal al Almaty Big Lake: o oază de linişte şi aer curat.

Pe drum, cele două bariere, una de intrare în Ili-Alatau National Park şi alta a armatei aproape de lac (graniţa cu Kyrgyztanul nu este foarte departe), trebuie unse ca să se ridice.

(Mai multe poze, în album.)

Început de drum

Se pare că la Almaty este sezonul nunţilor. Sâmbăta şi duminica, în Piaţa Republicii şi în parcurile din jur, e forfotă multă. Alaiurile de limuzine aproape că nu au loc unele de altele. Miresele şi mirii, însoţiţi de cei apropiaţi, au venit să facă poze. În timp ce o parte din echipă se bucură de muzică, clinchet de pahare şi sandvişuri, personajele principale încearcă să se încadreze în solemnitatea momentului, ca pozele din această zi să rămână o amintire serioasă pentru anii următori.

Shymbulak

Deşi e prima săptămână de octombrie, sâmbătă a fost vreme frumoasă în Almaty. Încurajaţi de soarele din oraş, şi fără să luăm în seamă norii ce ascundeau crestele muntelui, am vrut să pornim spre Almaty Big Lake. Încercarea de a chema un taxi s-a soldat însă cu eşec: am aflat că din cauza ninsorii drumul este închis. Aşa că am aplicat planul B: o vizită la staţiunea de schi Symbulak.

Drumul cu taxiul până la telegondola de la Medeu a trecut pe nesimţite. Telegondola ne-a dus fără probleme peste imensul patinoar şi peste fostul lac de acumulare ce, din cine ştie ce motive, nu mai adună de mult şuvoaie din munte. Staţiunea de schi ne-a întâmpinat cu prima zăpadă a anului. Dar aici am constatat că, în lipsa schiorilor (sezonul se deschide mai târziu), nu avem ce face. După de am mirosit zăpada, am făcut poze şi am admirat doar puţin priveliştea (căci a fost acoperită repede de ceaţă), am luat drumul înapoi.

Ajunşi la bază am constatat că plimbarea la munte a fost prea scurtă. Încurajaţi de soarele ce jos strălucea pe un cer aproape senin, am ignorat ofertele taximetriştilor şi autobuzul local, şi am pornit-o la pas spre oraş.

Însoţiţi de pârâul limpede, admirând culorile-pastel ale toamnei, vorbind ba de una, ba de alta, am ajuns pe nesimţite la porţile sovietice de beton şi dantelăria de oţel ce făceau imposibilă intrarea în Almaty a vreunei armate invadatoare. Culorile toamnei au fost înlocuite de cartiere noi de vile. Aerul curat de munte a căpătat miros de gaz de eşapament (se vinde încă benzină cu cifra octanică 80). Cartierele de vile au fost înlocuite de amestecătura de clădiri moderne şi blocuri socialiste. Zgomotul oraşului, înveselit de glasurile vioaie ale elevilor (învaţă şi sâmbăta), a dat uitării murmurul de munte al pârâului.

Şi cei 16 km. până la hotel au rămas în urmă. A fost o sâmbătă plăcută.

Preţuri (tenge, rata de schimb: 192,12 tenge/euro):
- taxi (hotel - Medeu): 4000
- telegondolă (dus-întors): 2500
- litrul de benzină 96: 145
- litrul de benzină 80: 86

[Mai multe poze la https://picasaweb.google.com/cy.ioanda/AlbumCalatorPeGlob]

Almaty

Vegheat de piscurile munţilor Trans-Ili Alatau, Almaty (fosta Alma-Ata de pe vremea Uniunii Sovietice şi fostă capitală) trăieşte aglomeraţia marilor metropole. Tăiat de bulevarde largi ce alcătuiesc aproape un caroiaj perfect, oraşul nu are nimic spectaculos. Circulaţia zgomotoasă (auzi claxoane aproape la orice pas) umple aerul de toamnă cu un miros deranjant de gaze de eşapament. Ca european, faci notă discordantă cu trăsăturile asiatice ale pietonilor grăbiţi.