Drum

Fiecare dimineață se naște din amintirea dimineţilor apuse. Fiecare pas continuă milioanele de paşi pe care i-ai făcut până la el. Fiecare zi îşi poartă mai departe trecutul. De fiecare dată când întinzi mâna să atingi ceva nou, te gândeşti la ce ai dobândit până acum şi mişcarea îţi este domolită de neliniştea de a nu pierde ceea ce ai. În drumul spre ceea ce vrei să fii, nu poţi ignora ceea ce ai făcut. Din zilele trecute se conturează ziua de mâine. Din zilele de ieri s-a întruchipat locul unde eşti acum, singurul punct din care poți pleca mai departe. Tu, împreună cu trecutul tău.

La malul mării

Călătorul a ajuns obosit la malul mării când soarele tocmai atingea linia orizontului îmbrăcând spuma valurilor în nuanţe multicolore. Peste întinsul vast nu se vedea zbor de pescăruş. Era linişte învăluită în melancolie. Din spate veneau miile de paşi făcuţi pe pământul bătătorit. În faţă se întindea infinitul unduitor ce ţinea ascuns misterul de dincolo de orizont. Oprit la linia unde apa mângâia nisipul, călătorul nu credea că are cum să mai facă un pas înainte. Se putea întoarce spre cele deja cunoscute. Sau... Ce va alege?

File de agendă: Vineri 8 februarie 2036

Programul de astăzi este unul obișnuit:

• Ceasul deșteptător, cu urmărire a ciclului optim de somn (calculat în funcție de anotimp, poziția planetelor, starea vremii, activitatea de ieri și cea planificată pentru astăzi) mă trezește, în ciripit de păsărele, la ora 6:27:19.
• După toaleta de dimineață, în timpul căreia corpul meu este analizat amănunțit, primesc sfaturile de viață sănătoasă, suplimentele nutritive necesare și unele doze mici de medicamente care îmbunătățesc performanța (fără acestea, succesul în lumea actuală a afacerilor este foarte puțin probabil).
• În timpul micului dejun, Apevi (asistentul personal virtual) îmi prezintă o sinteză a știrilor care mă interesează. Grupul Informal de Eliberare a Planetei (sau IWoT - Internet War of Things, cum mai este cunoscut) devine tot mai activ. (Plecând de la posibilitatea, deja folosită de câteva personalități, de a duce o viață total virtuală, fără necesitatea unui corp fizic, grupul vrea ca toată populația umană să fie introdusă pe calculator, Pământul fiind lăsat la voința pură a forțelor naturale.)
• Pisica torcătoare are chef de joacă așa că vine la mine ca să o smotocesc. Apevi profită de ocazie să se plângă că pisica face ce vrea ea, fără să țină seama de niciun program de optimizare ce îi este calculat.
• Apevi îmi cere să-i confirm că astăzi nu am nevoie de mașina autonomă. Trece apoi toată alimentarea casei pe bateria mașinii. (A ajuns la concluzia că e mai ieftin să încarce bateria noaptea, când prețul la energie e mai mic, și să folosim bateria în timpul zilei.)
• Cum astăzi stau acasă, am ocazia de a schimba câteva vorbe cu soția și nepoții. (Fiecare avem alte cicluri optime de somn. Ne vedem doar câteodată seara și duminica.)
• Astăzi am doar o singură întâlnire de afaceri de 2 ore. Am optat pentru una virtuală, la malul mării.
• Urmează o întâlnire cu ofițerul nostru de securitate. Angajarea unei firme de securitate externe a devenit obligatorie pentru anumite niveluri de venit (IWoT încearcă, din ce în ce mai des, să atace legăturile personale de date). Cheltuielile sunt deductibile din impozit.
• Seara este rezervată excursiilor cu familia în Sfera Vieții Virtuale: am ales astăzi o urcare pe Parâng. (Nu mai știu de când nu am mai ieșit în natura reală. Drumul la oazele verzi este destul de lung. Iar la ultima deplasare am luat o amendă substanțială căci am condus mașina, pe autostradă, mai mult de două ore. Trebuia să las robotul să o facă.)
• Apevi mă avertizează că se aproprie ora mea de culcare.

Mâine e o altă zi.

Ce o să mai facem?

Ducem o luptă pentru libertatea digitală: să avem acces cât mai rapid, de oriunde, la orice; să putem stoca mii de poze și sute de filmulețe. Pe de altă parte, dorim individualism, intimitate și drepturi. Actualul trend duce la stocarea de date diverse, din surse multiple, despre ceea ce facem, ce mâncăm, pe unde ne poartă pașii, cu cine rezonăm și ce idei nu ne plac. Algoritmii de inteligență artificială încep să ne propună ce să facem, ce să vizităm, ce să mâncăm sau ce să citim. Nu e departe momentul când vor începe să ia decizii în locul nostru, ceea ce va aduce la un control mai mare și mai previzibil asupra vieții de zi cu zi. Contribuția umană la dezvoltarea societății începe să scadă. Cât de monotonă va fi o zi peste 100 de ani?

Mai repede spre ... ?

Progresele științei și tehnicii ne-au oferit mijloace din ce în ce mai eficiente pentru a ne manifesta, a intra în legătură unii cu alții. Dar aceste tehnologii, în loc să ducă la comunicare mai facilă, exacerbează dorința de epatare a fiecăruia. Dialogul se transformă în monolog, în care fiecare vrea să domine, să fie primul, să pară cel mai bogat, cu idei de necombătut. Liniștea se transformă în agresivitate. Posibilitatea de a vorbi cu oricine, orice, oricând, devine singurătate. Câți mai aud (și bagă în seamă) strigătele de ajutor?

File de agendă: Duminică 15 iulie 2035

Cum nu am nimic planificat pentru astăzi, am încercat să dorm mai mult de dimineață, însă bot-pisica nu mi-a dat pace: e programată să mă scoale în fiecare zi la 6:00 ca să-i dau de mâncare (de fapt, să mă fac că-i dau de mâncare, căci funcționează cu energie din microunde). Am încercat, de câteva ori să o deconectez în astfel de zile, dar am primit o amendă destul de consistentă de la BaPBaC (Bot-asociația de Protecție a Bot-animalelor de Companie).

Așa că, vrând-nevrând, mă ridic din pat și mă apuc de rutina zilnică. Va trebui să rezolv problema automatizării apartamentului, căci, de patru zile, nu am contact cu exteriorul decât pe linia de urgență (fără semnal video, conectată doar la 112 și limitată doar la informații strict necesare menținerii vieții). Habar nu am dacă afară e cer senin sau ploaie. (Și presupun că e dimineață, căci m-a sculat Bot-pisica!)

Acum 4 zile s-a dat o alertă de furtună solară majoră și întregul oraș, fiecare apartament, a fost total izolat de exterior. După 4 ore totul ar fi trebuit să reintre în normal, dar se pare că o parte din roboții de la Uzina Energetică au refuzat volumul mare de muncă necesar pe motiv că nu au mai fost în revizie și curățare generală de mai bine de 3 ani. Așa că peste jumătate de oraș a rămas în modul de calamitate majoră. Noroc că Planul Centralizat de Supraviețuire de Urgență funcționează în parametri normali. (Totuși, după patru zile, dieta pe biscuiți cu cereale și apă vitaminizată a devenit de-a dreptul ...)

...

Melodia suavă de trezire prinde viață. Pisica torcătoare se întinde leneș în culcușul de peste noapte şi vine să-mi spună, în felul ei (cu o lăbuță dată ușor peste mână), că este vremea de sculare. Se grăbește spre bucătărie și miaună catifelat cerându-și tainul în castronelul de mâncare.

Îmi dau seama că iar am avut unul din coșmarurile tehnicii absurde. Noroc cu Marea Revoluție spre Natură din 2025, când, după o cădere majoră a rețelelor inteligente de calculatoare (soldată, din păcate, cu enorm de multe pierderi de vieți), toată nebunia spre robotizare și inteligență artificială a fost domolită.

Se anunță o nouă zi cu soare.

Încredere

De ce să-mi fie frică de viitor? Am văzut trecutul. Şi trecutul nu este decât un fost viitor.

Mai ţinem minte lecţiile istoriei?

Pasul

Fiecare pas, oricât de mic şi neînsemnat, te duce spre viitor.

Ce a fost, a trecut

Nu-ţi pierde timpul uitându-te înapoi. Ce a fost, a trecut. Oamenii vor crede ceea ce vor despre tine şi privind înapoi nu vei schimba nimic. Dar îşi vor aminti de tine şi prin faptele viitoare. Aşa că, fără să pierzi lecţiile zilei de ieri, trăieşte pentru viitor: acolo îţi vei petrece restul vieţii.

Viitor

Ce e viitorul? Ce va aduce el? Pot să-l influenţez? Cum să-l schimb? Ce pot face să mă schimb?

Prea multe întrebări. Prea puţină acţiune. Unde vreau să fiu în 2020? Porneşte într-acolo! Întotdeauna începutul este greu. Dar după ce faci primul pas, continui şi te descurci în funcţie de ce se întâmplâ. Daca te gândeşti şi socoteşti prea mult înaintea primului pas, nu vei ajunge niciodată să-l faci.

Astăzi a ziua primului pas în viitor.

2010

Zilele trec una după alta, dinspre trecut spre viitor, cu o scurtă oprire în prezent. Lui 2010 i-a venit rândul. Cum va fi? Ce ne va aduce? Dacă privim senini trecutul şi învățăm sincer din prezent, putem să ne dăm seama ce ne așteaptă. Iar dacă vrem cu adevărat un 2010 altfel, un 2010 mai bun, transformarea trebuie să înceapă cu noi înșine. Succes!

Noi cum am votat?

O lume se sprijină pe 4 lucruri: învăţătura celor înţelepţi, dreptatea celor mari, rugăciunile celor credincioşi şi dârzenia celor bravi. Dar toate astea nu înseamnă nimic fără un conducător care cunoaşte arta guvernării.

(Frank Herbert, "Dune")

Azi

Trecutul nu-l putem schimba. Putem doar să învăţăm din el şi să facem în aşa fel ca să ne bucurăm de viitor. Astăzi este ziua când putem schimba viitorul!

Trăim în prezent?

Oare nu ne ataşăm prea mult de trecut în loc să visăm viitorul? Câte lucruri păstrăm din generaţie în generaţie? Strămoşii sunt baza, dar cât de mult ne uşurează drumul? Un obiect de argint de 200 de ani vechime pe care stră-străbunicul l-a primit în dar de la una din mărimile zilei, e mai valoros păstrat încă 200 de ani în familie sau mai valoros folosit pentru a transforma un vis în realitate?

Nu avem curajul să fim liberi şi ne ataşăm extraordinar de mult de lucrurile materiale!

Viitor

Mi-e greu să mă gândesc cum va fi peste ceva ani. Mi-e greu să-mi închipui cum va arăta o zi când tata şi mama nu vor mai fi, când Anca va fi departe de noi, pe drumul ei. Toţi sunt un liant care fac ca ingredientele zilnice să se amestece într-un anumit fel, ca lucrurile să se aşeze pe un anumit făgaş.