Oare nu ne ataşăm prea mult de trecut în loc să visăm viitorul? Câte lucruri păstrăm din generaţie în generaţie? Strămoşii sunt baza, dar cât de mult ne uşurează drumul? Un obiect de argint de 200 de ani vechime pe care stră-străbunicul l-a primit în dar de la una din mărimile zilei, e mai valoros păstrat încă 200 de ani în familie sau mai valoros folosit pentru a transforma un vis în realitate?
Nu avem curajul să fim liberi şi ne ataşăm extraordinar de mult de lucrurile materiale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu