Cursa

1990. Ce mult pare de atunci! Şi nici nu aveam habar ce poate să însemne o schimbare de regim politic.

Înainte de 1990 trăiam într-o lume în care alţii decideau pentru noi şi nu prea aveam alternative. Dacă munceai, îţi era bine şi nu aveai probleme majore. Atunci nu trebuia să te gândeşti la unde vreau să ajung în următorii 10 ani, căci evoluţia viitoare era, oarecum, previzibilă. Tu munceai şi întreprinderea era obligată să aibă grijă de tine. De atunci lucrurile s-au schimbat (sau ar fi trebuit să se schimbe). Decizia pentru ceea ce facem şi unde vrem să ajungem trebuie să ne-o asumăm fiecare. Fiecare avem propria noastră cursă de care nu putem scăpa şi la care trebuie să participăm. Important e să înţelegem că trebuie să participăm. Important este să participăm. Premiile vin şi ele pe parcurs.

Cu destul de mult timp în urmă, când am fost prima dată întrebat la un interviu „Unde te vezi peste cinci ani?”, am considerat întrebarea stupidă şi irelevantă. Acum, mă miră că încă sunt mulţi cei care o consideră pusă doar din lipsă de imaginaţie şi subiecte de discuţie. Unde vor fi ei peste 5 ani?