M-aşi pierde o săptămână, uitat de lume şi uitând de tot, încercând să-mi reîncarc bateriile pentru zilele ce vor veni, ca să am puterea să privesc totul senin, să mă bucur de bucuria celor din jur, de cerul cald al dimineţilor răcoroase, de ciripitul păsărelelor fără griji. De ce atâtea frământări, întrebări şi nelinişti? Să mă pierd o săptămână... Dar cum, când, unde?
miercuri, 26 august 2009
Zi cu zi
Ce rost are această zbatere continuă asemănătoare unei păsări prinse în laţ? Unde este ieşirea? De unde să luăm puterea să aruncăm totul şi să pornim de la zero pe un drum ce poate va fi mai bun? Unde au rămas plăcerile simple: să asculţi cum cad fulgii de zăpadă, să priveşti apusul şi să zâmbeşti, să râzi şi să participi la jocurile copiilor? De ce ne trebuie bani să plătim impozite, să cumpărăm mâncare crescută artificial, să ne cumpărăm o maşină ca să ne ducă la timp la serviciu ca să câştigăm bani ca să... Un adăpost de bârne lângă un izvor curat de munte nu ar fi de ajuns?
M-aşi pierde o săptămână, uitat de lume şi uitând de tot, încercând să-mi reîncarc bateriile pentru zilele ce vor veni, ca să am puterea să privesc totul senin, să mă bucur de bucuria celor din jur, de cerul cald al dimineţilor răcoroase, de ciripitul păsărelelor fără griji. De ce atâtea frământări, întrebări şi nelinişti? Să mă pierd o săptămână... Dar cum, când, unde?
M-aşi pierde o săptămână, uitat de lume şi uitând de tot, încercând să-mi reîncarc bateriile pentru zilele ce vor veni, ca să am puterea să privesc totul senin, să mă bucur de bucuria celor din jur, de cerul cald al dimineţilor răcoroase, de ciripitul păsărelelor fără griji. De ce atâtea frământări, întrebări şi nelinişti? Să mă pierd o săptămână... Dar cum, când, unde?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu