luni, 19 octombrie 2009

Ceaşca de cafea

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti (unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita) si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti s-au servit, profesorul le-a zis: „Daca ati observat, fiecare dintre voi a pus cafeaua intr-o ceasca scumpa si fina, lasand cestile simple si ieftine pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului de zi cu zi.

Nu conteaza ceasca, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa (sau, in alte, cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru). Ceea ce ati vrut a fost cafeaua, nu ceasca si totusi ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna; banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Iar majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua. Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiricit oameni sunt cei care stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei îşi fac viata frumoasa.”

[Sursa: Internet]

2 comentarii:

  1. am ajuns la aceeasi concluzie. fericirea e sa te multumesti cu putin si cu ce ai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Astazi am descoperit blogul tau, prin care citind, am redobandit pacea sufleteasca, pierduta cumva in iuresul evenimentelor. Am simtit nevoia sa iti multumesc si sa iti spun ce minunat e blogul tau.

    RăspundețiȘtergere