La taclale cu Anca: Paradisul

Paradisul este un loc în care niciodată nu ai grija de mâine, niciodată nu te simiţi speriat şi nu te temi că ceva rău se va întâmpla. Niciodată nu vezi un om care face rău, un om care fură, sau un animal omorât. În fiecare dimineaţă când te trezeşti, vezi pe geam soarele auriu, radiând cu putere. Nu vezi ploaia răzbunătoare şi nu auzi vântul ţipător.

Paradisul este un loc in care nu iti este teama sa pasesti, ci in care pasesti cu pasi mari. In Paradis nu stii ce inseamna teama, frica, supararea. Fericirea este puternica si calduroasa. Orice om pe care-l întâlneşti îţi zambeşte senin. Nu vezi riduri de suparare. Nu primeşti zambete false.

Totul este curat si neatins, natura este mai puternica ca niciodata, de un verde atat de stralucitor si de nou incat purifica aerul. Nu vezi paduri taiate sau gunoaie aruncate pe jos. Nu vezi poluarea care aici, incet-incet, omoara natura. Cerul este de un albastru puternic. Totul este acoprit cu plante si flori din care nici o culoare nu lipsete.

Totul este perfect în Paradis, doar ca in lumea reala nu exista perfectiune. In Paradis ajungem doar cu imaginatia, care de fiecare data ne duce departe. Cand inchidem ochi si visam la Paradis, ne cuprinde o fericire fără seamăm. Totul capata o altă lumină in jurul nostru. Mai mult ca orice, noi ne dorim sa păşim in acest loc extraordinar.

Dar daca lumea ar fi asa, totul ar devei plictisitor. Fara actine si adrenalina nu am fi plini de viata. Daca azi totul ar fi perfect, nu am mai avea nevoie de maine.