La mulţi ani, bunico! Astăzi este ziua ta şi am trecut să mai stăm de vorbă. N-am mai ajuns de mult, căci activitatea de zi cu zi parcă nu mai lasă loc de nimic.
La mulţi ani, bunico! Ce linişte e aici la dumneata! Şi ce linişte simţeam de fiecare dată când ne întâlneam, indiferent dacă eram obosit, supărat sau vesel! Şi cât de mult mi-au folosit sfaturile primite. Nu ştiu dacă ţi-am mulţumit întotdeauna pentru ele.
La mulţi ani, bunico! Ţi-am adus un buchet de flori de câmp. Ştiu cât de mult îţi plăcea să admiri natura şi să-i pictezi pastelul plin de viaţă. Mi-aduc aminte cu plăcere de toate excursiile pe care le-am făcut împreună. Mi-aduc aminte de vacanţele copilăriei: cea de primăvară la munte şi cea de vară la mare.
Bună bunicule. Azi am vorbit mai mult cu bunica, căci este ziua ei.
Se lasă seara. Pornesc şi eu spre casă. O să las lumânărica pe care am adus-o, aprinsă, ca o reflectare pe pământ a stelelor de deasupra, o mică strălucire în bezna ce se va lăsa peste liniştea de aici.
La mulţi ani, bunico!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu