Salamul inteligent

Chair dacă e greu, trebuie să recunoaştem: tehnologia năucitoare a ultimelor decenii ne-a rupt de natură, ne-a făcut mai slabi, ne-a modificat simţurile şi ne-a făcut să uităm multe din cunoştinţele pe care părinţii noştri, crescuţi în lumea satului, le aveau în comuniunea cu natura. Suntem mai slabi şi nu mai avem puterea, şi nici cunoaşterea, de a ne apăra singuri. Avem nevoie de tehnologie.

Abundenţa produselor alimentare ne-a făcut să uităm reguli elementare de conservare şi păstrare. Şi iar avem nevoie de tehnologie pentru a ne putea apăra.

Caroli a făcut un pas în aceată direcţie: #mâncarecunotificare. Salamurile Semenic Extra au o etichetă termosensibilă (http://www.caroli.ro/ro/carolimetru-termic/) care își schimbă culoarea în verde (atunci când produsul este păstrat la temperatură optimă) sau galben (când temperatura de stocare este prea mare). Interesant, nu?

Pe când eticheta roşie care să anunţe că un produs nu mai este bun de consum?

Răcoarea vinului

-- Bună ziua Bunicule!
-- Aaaa... Ce surpriză! Bună Nepoate! Ce te-a făcut să mai treci pe aici?
-- Merg spre munte: mă întâlnesc cu nişte amici la Petroşani ca să urcăm în Parâng. În drum mi-am zis să vă fac o vizită.
- Acum înţeleg ce-i cu raniţa aia mare din spatele tău. Nu ţi-a fost greu pe drumul peste câmp de la gară?
-- Greu nu, dar am transpirat ceva. Nu credeam să mai fie atât de cald la început de septembrie.
-- Ai nimerit bine. Hai în beci să ne răcorim cu un vin de anul trecut. Că doar trebuie să fac loc pentru cel de anul ăsta.

Primul pahar răcoros s-a terminat pe nerăsuflate.  De la al doilea au început discuţiile de una, de alta, de ce am mai făcut, de ce s-a mai întâmplat prin sat, despre ce se vorbeşte în capitală. La al treilea, au început amintirile.

-- Era într-un septembrie tot aşa de călduros: toamna lui 1944. Auzisem că ruşii au intrat în ţară, dar nu credeam că vor ajunge prea curând în zona noastră. Aşa că, împreună cu soră-mea, am plecat, cu căruţa cu cai, la Petroşani  ca să vindem zarzavaturi, struguri, mere, pere şi nuci. După două zile în piaţă am luat drumul înapoi spre casă. Pe Defileul Jiului am întâlnit primii militari ruşi. (Zâmbesc şi acum când îmi aduc aminte de prima lor întrebare: Mai e mult până la Berlin?) După miezul nopţii, ajunşi la Bumbeşti-Jiu, am fost opriţi de câţiva ostaşi ruşi care stăteau lângă o căruţă cu doi cai. S-au uitat la căruţa noastră şi au început să descarce tot ce era în ea. Au mutat lucrurile din căruţa lor. Au controlat apoi şi hamurile de pe caii noşti: le-au dat jos şi le-au schimbat cu cele de pe caii lor. Şi au plecat lăsându-ne speriaţi cu toate lucrurile noastre vraişte. Am aşteptat să se lumineze bine de ziuă şi, cercetând căruţa rusească, am răsuflau uşuraţi: se putea repara uşor cu ceea ce aveam la îndemână. Am încărcat tot ce ne mai rămăsese şi am pornit spre casă. Când am ajuns, mama şi tata s-au bucurat că ne-au văzut sănătoşi lângă ei.  Hai noroc, Nepoate!

Şi ziua a trecut pe nesimţite iar noaptea a venit cu somn odihnitor. A doua zi, în trenul ce traversa Defileul Jiului, încercam să-mi imaginez frica Bunicului şi cât de greu i-a fost să o ascundă ca să nu-şi sperie şi mai mult sora mai mică.

I-aşi face acum un vin cadou Bunicului, dar el îşi spune povesteştile şi îşi deapănă amintirile în altă dimensiune. Aşa că o să-l păstrez pentru nepoţi când vor mai veni în vizită. Şi cum nu sunt expert în facerea vinului, cum era Bunicul, o să apelez la Comoara Pivniţei de la Vincon. Merită!

PS: Întotdeauna sunt necesare numai trei pahare: primul pentru sănătate şi bună dispoziţie, al doilea pentru creaţie şi înţelepciune şi al treilea pentru somn şi odihnă (folclor german).

Zâmbeşte clipei

Sunt zile când totul parcă merge pe dos. Fie datorită vremii mohorâte de afară, fie unor probleme ce nu-şi găsesc rezolvare, îţi vine să te întrebi ce rost are toată această zbatere ca a unei păsări prinse în laţ. Şi, când crezi că totul merge alandala, se întâmplă ceva neaşteptat ce-ţi înseninează ziua.

Nu cu mult timp în urmă, pe 29 seara, după o zi de birou, la ieşirea din staţia de metrou, un grup de liceeni zâmbitori ofereau, într-o batistă albă brodată, un pumn de grâu pentru noaptea de sf. Andrei. Surprins, am primit darul răspunzând cu un zâmbet. Un gest simplu, anonim, având drept răsplată doar bucuria de a vedea frunţi descreţite din alergarea zilnică. Un gest simplu, ca tradiţiile noastre.

Momentele de bucurie nu trebuie să le aştepti. Le poţi crea chiar tu. Nu ştii cum? Câteva idei:

• Să râzi atât de tare încât să te doară faţa. (Nu este de loc greu: internetul îţi oferă o grămadă de filmuleţe haioase. Iar la o cană de vin fiert alături de cineva drag, râsul este şi mai sănătos.)
• Să dai un telefon unui prieten cu care nu ai mai vorbit de mult. (Cu tehnologia actuală, nici nu este greu.)
• Să faci o plimbare în parc şi să descoperi frumuseţea simplă a naturii în iarnă. (Poţi face şi câteva fotografii spre amintire.)
• Să iei un pliculeţ cu mâncare pentru pisicuţele ce le vezi zilnic în drumul spre serviciu.
• Să încerci o reţetă pe care o ştii de la bunica, chiar dacă nu ştii să găteşti prea bine.
• Să faci o cafea (sau un ceai) fierbinte şi să o duci vânzătorului de struguri din piaţă. (Şi să cumperi un kilogram de struguri.)

Lucrurile bune se întâmplă în fiecare zi.

Tu ce faci vineri noaptea?

Dacă nu sunt invazive, reclamele pot fi distractive: pe mine de multe ori mă amuză conţinutul lor. (Câteodată se mai întâmplă să găsesc şi informaţii utile!) Un top trei propriu, actual, arată astfel:
     1. Ce poartă diva în poşetuţă?
     2. Unde este mama?
     3. Supertehnologia GSM pe insula pustie

Dacă îţi plac reclamele, indiferent din ce motiv, află că pe 7 noiembrie se organizează, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate.

Bilete sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio (semnalizate bilete.ro), în magazinele Germanos, pe www.myticket.ro şi în reţeaua Diverta, Libraria Eminescu şi magazinul Muzica.

Mult mai multe informaţii găseşti la www.devoratori.ro.

Tot mai sus

După succesul de anul trecut, Sky Tower (cea mai inalta cladire din Romania) împreună cu Raiffeisen Property International, Raiffeisen Bank si smartatletic organizează de a doua editie SkyRun. Toate fondurile strânse vor fi donate Fundatiei HOSPICE Casa Sperantei.

Concursul are loc pe 25 octombrie. Înscrierile s-au încheiat deja. Dacă te-ai înscris şi tu, baftă! Dacă nu ai făcut-o, e momentul potrivit să începi antrenamentele pentru 2015. Succes!

Mai fluid, mai curat, mai sănătos

Creşterea numărului de autoturisme, dezvoltarea oarecum haotică a spaţiilor de birouri (la care parcă proiectanţii s-au gândit cum să înghesuie cât mai mulţi truditori fără să prevadă şi locuri de parcare corespunzătoare), indolenţa poliţiei în aplicarea legii (mă tot întreb de ce se mai cheltuie bani pe indicatoare rutiere dacă tot nu sunt respectate) plus grosolănia unora (care au uitat regulile de trafic şi care parchează după principiul să-mi fie bine doar mie) fac ca circulaţia în Bucureşti să fie haotică şi aglometată. (Haoticul este specificul local căci în multe, foarte multe alte oraşe europene traficul este doar aglomerat.)

Este posibil un altfel de trafic? Cu siguranţă, da. Mersul pe jos, combinat cu transportul în comun de suprafaţă şi metroul reprezintă o alternativă mai ieftină şi chiar mai rapidă. (Nu pun încă la socoteală bicicleta: cu excepţia plimbărilor de agrement prin parcuri, consider că Bucureştiul nu este încă educat pentru folosirea acesteia ca mijloc uzual de transport zilnic.)

Luând în considerare problema transportului în oraşe, Comisia Europeana a început o campanie prin care arată că cel mai bun mod de a te deplasa prin oraş este printr-o combinaţie de mijloace de transport. Se oferă premii celor care îşi fac un selfie prin care să evidenţieze această idee. Accesaţi Do The Right Mix: https://www.facebook.com/DoTheRightMixRomania/app_1532474300309002 pentru mai multe informaţii.



Cu un pic de bunăvoinţă, un pic de gândire, un pic de politeţe şi un zâmbet, traficul poate fi mai fluid, oraşul mai curat şi noi mai sănătoşi.

Normal

Am sunat la 112 când, sub o ploaie măruntă, am văzut un bărbat prăvălit pe stradă (şi pe care maşinile îl ocoleau nepăsător). Am oprit maşina în mijlocul drumului (stârnind furia celui din spate) ca să iau un căţeluş rătăcit de nu se ştie unde. Am sunat la uşa vecinului cu extinctorul în mână când am văzut că pe geamul bucătăriei ieşea prea mult fum. I-am dat 10 lei băieţelului ce plângea de mama focului că a pierdut banii pe care îi avea să cumpere pâine. Şi alte câteva întâmplări de acceaşi natură. Lucruri ieşite din comun? Nu, reacţii normale (şi mă aştept ca oricine să reacţioneze la fel în situaţii asemenea).

Dar cum o fi să-ţi depăşeşti limitele? Ai o posibilitate de a afla.

Pe 23 octombrie 2014, la Stejarii Country Club, se organizează conferinţa inovativă de leadership #BusinessOdyssey din seria Enlightening 3.0, eveniment din portofoliul Conference Arena. Invitat este Felix Baumgartner, singurul om care a sărit de la 39 de kilometri înălţime şi a atins viteza sunetului în cădere.

PS: Ar fi fost o posibilitate de a câştiga o invitaţie la acest eveniment pe blogul lui Cristi, dar s-a depăşit limita (16 a fost ultima zi de participare).

Idei speriate

Soarele răsare leneş pe întinderea calmă a oceanului răcoros. Întins în hamacul legat între catarge, las mintea să zboare nestingherită. Câteva cuvinte par să acapareze firul liber al gândurilor. Nu reuşesc însă să se lege. E ceva de genul acces la speranţă, dar scris într-o grafică enigmatică: Akcees la Speranţa...

De undeva din depărtare se aude o muzică suavă. Se anunţă o nouă zi frumoasă. Muzica creşte în intensitate. Dar cum? Nu se vede nici o urmă de ţărm şi nici o adiere de vânt nu încreţeşte suprafaţa de oglindă a apei ca să aducă sunetele de departe. Şi muzica tot creşte în intensitate... M-am dumirit: e melodia polifonică a telefonului mobil.

Alarma de sculare cântă sfidătoare spre ceasul deşteptător ajuns, undeva pe colţul noptierei, piesă de mobilier antic. Rutina începe ziua. Pisica torcătoare se întinde leneş în culcuşul de peste noapte şi se grăbeşte spre bucătărie, mieunând catifelat pentru tainul în castronelul de mâncare. Urmează alergătura, când cu rost când fără, prin casă. Apoi, drumul până la autobuz, staţiile ştiute de metrou, tropăitul mărunt al sutelor de paşi ce ies din subteran. Biroul. Şi totul în jur dispare.

După ore bune de muncă urmează drumul înapoi. Am noroc de un metrou liber. Până la staţia de destinaţie las gândul să zboare liber: ... muncă ... zile ocupate... stres... un alt drum... simplu... acces la speranţă... idei...

Idee: Satul de la poale de munte, pe care-l ştii de atâta timp, e înconjurat de o natură bogată. Nu reuşeşte să-şi ţină tinerii şi, an de an, câte o casă devine pustie şi gospodăria ce o înconjoară e invadată de buruieni. Ce-ar fi dacă ai cumpăra acele case şi le-ai transforma într-un mic obiectiv turistic? Viaţa la ţară! DA!!! Dar... Dar dacă nu merge? Dacă nu vrea nimeni să vândă? Dacă nu vine nimeni? Dacă...? Dacă..? Şi  aşa reuşeşti să sperii ideea.

Cu toţii avem idei dar, uneori, ne este teamă sau nu ştim cum să le pornim. Ca să ne ajute, în perioada 14-20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal, Akcees organizează Start Me Up, singura şcoală de antreprenoriat din România în cadrul căreia vei forma echipe, vei genera idei de afaceri şi vei dezvolta ulterior concepte viabile de business. La final îţi vei valida ideea prezentând-o în faţa unui juriu de specialitate şi vei avea ocazia să te numeri printre câştigători. Înscrie-te acum completând formularul disponibil online la http://startmeup.ro/apply/. Următoarea poveste de succes poate fi a a ta!

Dă ideilor tale speriate acces la speranţă!

Inegalabila Românie în 24 de cuvinte

De ce este România inegalabilă pentru tine? Provocarea a fost lansată de către Blogal Initiative pentru a face cunoscut proiectul Inegalabila Românie (menit să atragă atenția asupra frumuseții locurilor și oamenilor din țara noastră şi să trezească în fiecare dintre noi conştiinţa protejării mediului înconjurător).

Ca răspuns la provocare, articolele comunităţii on-line nu s-a lăsat aşteptate. Folosind pasaje din acestea (şi o jucărie) am descoperit cele 24 de cuvinte ce caracterizează inegalabilul:

Eu am răspuns la provocare. Care este colţul tău de suflet? Intră pe Inegalabila Românie şi încarcă în aplicaţie poze cu locuri cu care te mândreşti.

Grădina on-line

Cu ceva timp în urmă (nici prea mult, nici prea puţin) lucrurile erau clare: în piaţă găseai roadele anotimpului. Iarna, cartofi, mere, pere şi ceva morcovi. Primăvara era vremea pentru ceapă verde şi ridichii. Veneau cireşele de mai şi căpşunile. Şi tot aşa. Ştiai că iarna nu ai cum să mănânci roşii sau primăvara pepeni.

Deschiderea spre globalizare a schimbat însă lucrurile: acum, în orice zi, găseşti orice vrei (chiar dacă nu e sezonul respectivei legume în România). Preţurile trebuie să fie mici. Transportul la distanţă înseamnă costuri suplimentare şi marfa nu trebuie să se strice pe drum. Apar îngrăşăminte pentru obţinerea de recolte rapide, conservanţi pentru transport şi modificări genetice pentru producţii cât mai mari.

Bucuria de a consuma legume în orice anotimp a fost repede umbrită de întrebarea cât de sănătoase sunt. Piaţa s-a adaptat repede (cel puţin cu numele) şi astfel pepenii s-au transformat din pepeni verzi în pepeni româneşti (obţinuţi, câteodată, din semințe olandeze utilizând îngrășăminte germane).

Dilema s-a accentuat: unde mai găseşti legume proaspete (care să ajungă la tine pe masă la cel mult 2-3 zile după ce au fost recolate), gustoase şi fără îngrăşăminte chimice? O soluţie ar fi: colinzi pieţele, cumperi, vezi ce-ţi place, vorbeşti cu producătorul, reuşeşti să-i vizitezi ferma şi găseşti, până la urmă, ce-ţi doreşti. Nu este imposibil, dar presupune un efort considerabil.

Există însă o soluţie mult mai simplă: în epoca tehnologiei grădina ajunge direct la tine acasă, on-line. legumeproaspeteacasa.com îţi oferă legume proaspete, brânzeturi, pâine de casă, verdeţuri, cu livrare gratuită o dată pe săptămână în Bucureşti (şi zilnic în Târgovişte).

Sunt aceste legume gustoase şi sănătoase? Comandă, compară, vezi ce spun alţi consumatori şi convinge-te. Alege înţelep!

De trei ori „DE CE?”

Unu: De câte ori ai fost abordat pentru o vânzare directă? De câte ori ai cumpărat ceva ce nu aveai nevoie căci oferta era excelentă ca preţ? DE CE nu te-ai simţit confortabil să spui NU?

Doi: De câte ori ai realizat că cei care vorbesc la televizor, cei care îţi expun ideile în public, nu sunt altfel decât tine? De cele mai multe ori sunt doar mai vehemenţi în a susţine ceea ce (cred ei că) ştiu. DE CE îţi este frică să vorbeşti? Te încurcă cuvintele? Nu ştii ce să faci cu mâinile sau unde să te uiţi? Îţi tremură vocea?

Trei: Cu ceva timp în urmă în piaţă se vindeau roşii, apoi roşii de la ţară şi acum roşii româneşti. Produsul nu s-a schimbat (şi nici gusturile). Dar astăzi nu mai poţi vinde doar roşii, oricât ar fi ele de bune. DE CE nu-ţi vin şi ţie idei simple ca să faci diferenţa faţă de cei din jur?

Toate aceste întrebări au un răspuns: un curs de public speaking oferit de Amalia Sterescu (www.publicspeakingschool.ro).

Un DE CE bonus: De ce Public Speaking School şi nu Şcoala de Oratorie? Asta este cu totul alt subiect. Dar, fie că-mi place sau nu, trebuie întâi să mă adaptez la realitatea locală ca apoi să o pot schimba.  Aşa că pot începe cu un training de public speaking ca să învăţ cum să-mi exprim cu claritate şi curaj ideile. Iar apoi să mă străduiesc pentru promovarea cursurilor la Şcoala de oratorie!

#roundTripRomania - ziua 14

În contrast cu ieri şi alaltăieri, soarele străluceşte vesel pe un cer aproape senin. Cu toatea acestea, dimineaţa începe cu o undă de tristeţe: cele 14 zile ale lui Jeff în România au zburat pe nesimţite. Povestim despre ceea ce am văzut şi despre ceea ce am fi putut vedea. Jeff împachetează cu grijă micile cadouri ce le-a luat: un borcan de magiun de Topoloveni, o sticlă de palincă, o ie şi câteva ouă încondeiate. Promite că va mai reveni şi mă invită la un tur de 14 zile prin Kansas şi Missouri. La ora prânzului ne luăm rămas bun la aeroportul Traian Vuia. Jeff se pregăteşte pentru zborul spre München (şi apoi la New York şi Kansas City), iar eu pornesc spre Bucureşti. Excursia a luat sfârşit.

Această excursie prin locuri reale a fost imaginară. Totuşi, un american a făcut, în această perioadă, un tur al României în 14 zile. Vedeţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 13

Începem ziua cu o plimbare prin Cazanele Dunării, admirând malurie impunătoare ce se oglindesc în apa domoală. Chipul lui Decebal, sculptat în piatra muntelui, e impresionant. Pornim din Orşova pe valea Cernei, trecem prin Caransebeş, facem o scurtă oprire în Lugoj şi ajungem la Timişoara. Admirăm oraşul, vizităm Muzeul Banatului, dăm de mâncare porumbeilor din Piaţa Operei. Şi o altă zi trece în amintire.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 12

Când ne sculăm, soarele ne zâmbeşte pe un cer albastru curat punctat cu nori albi ce ascund culmea Parângului. E linişte plăcută, iar din grădini nu se prea aude zvon de muncă. Îmi dau seama că este sâmbătă.

Oprim la biserica din sat. După ce aprindem câte o lumânare în memoria celor care nu mai sunt cu noi, pornim mai departe. Vizităm Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj (de la Curtişoara). Facem o plimbare prin Târgu Jiu, pe la Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, şi ne relaxăm pe malul Jiului. Vizităm Mănăstirea Tismana. De la Baia de Aramă o luăm spre Ponoarele să admirăm Podul lui Dumnezeu (al doilea pod natural ca mărime din Europa, dar singurul din lume deschis traficului rutier, inclusiv de mare tonaj). Urmează Drobeta Turnu Severin cu frumosul drum pe lângă Dunăre spre Orşova. (Credeam că nu mă voi mai minuna de nimic gândindu-mă la ce am văzut până acum, îmi spune Jeff. Să ştii că ai văzut foarte puţin din România, replic eu.) Ajungem la Orşova odată cu ploaia, aşa că ne retragem la pensiune să depănăm poveşti şi impresii la un pahar de vin.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 11

Traseul de astăzi începe cu un drum, aparte prin frumuseţea lui, prin Cheile Jieţului. Urmeză însă 11 km. plini de gropi cu urme de asfalt (Jeff: chiar eşti sigur că nu ai încurcat drumurile?). Ajungem cu bine la intersecţia cu Transalpina şi o pornim în sus pe munte. Oprim să mâncăm la o stână. Oprim iar să admirăm munţii golaşi din cel mai înalt punct al traseului: cota 2145. (Jeff: E adevărat, se vede mult mai bine peisajul, dar aşi fi preferat un drum cu parapeţi de protecţie!) Începem coborârea. Trecem de aglomerarea haotică de vile din Rânca şi ajungem în Novaci. O luăm spre Baia de Fier. Vizităm Peştera Muierilor (prima peşteră electrificată din România). Nu mai ajungem la Horezu ci ne întoarcem, prin Bumbşti-Piţic şi Săcelu, la Curtişoara. Un prieten, pe care-l cunosc parcă de când lumea, ne oferă găzduire pentru noapte. (Obişnuit deja cu viaţa la ţară, Jeff se împrieteneşte repede cu pisica, cu Azor şi cu orătăniile curţii.)

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 10

Pornitul la drum de dimineaţă a intrat deja în obişnuinţă. O luăm spre Mediaş, oprim două ore la Sibiu, intrăm pe A1 pe ploaie torenţială (Jeff: văd că aveţi autostrăzi foarte bune!),  trecem de Orăştie (îi povestesc lui Jeff despre Sarmizegetusa), vizităm Castelul Corvinilor (Huniazilor) de la Hunedoara şi Rezervaţia de Zimbri de la Haţeg (Jeff: juri că sunt bizoni de pe la noi). Pentru noapte oprim la Petroşani.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 9

De abia plecaţi la drum, Jeff povesteşte păţaniile nopţii: Râd acum cum mă gândesc, dar noaptea nu eram chiar aşa de vesel. De abia aţipisem şi am visat că a intrat cineva în cameră. Când am simţit că sare ceva în pat, mi-am dat seama că nu e vis. M-am speriat. Am aprins precipitat lanterna ce o ţin la îndemână şi am văzut pisica uitându-se lung la mine. În primul moment nu mi-am dat seama dacă mă priveşte prietenoasă sau ca pe un intrus. Aşa că am deschis lumina şi ne-am uitat vreo 5 minute unul la altul. După ce pisica s-a făcut covrig într-un colţ de pat, m-am liniştit şi m-am culcat la loc. Pe la mijlocul nopţii s-a rupt iar somnul: câinele a început să latre. Tresar. Mă întreb dacă o fi ajuns vreo jivină sălbatică prin curte şi suntem în pericol. Sesizez însă că nimeni din casă nu pare a băga lătrăturile în seamă. Pisica continuă să doarmă şi ea în colţul patului. Îmi spun că nu e nimic şi mă culc la loc.  Iar de dimineaţă, ieşit în curte, e cât pe ce să o iau la fugă: toate găinile se ţineau roi după mine. Noroc că a apărut Bunica şi le-a aruncat nişte seminţe. (Ce seminţe erau?) Dar, una peste alta, a fost o noapte odihnitoare după încă o zi superbă.

Şi aşa, cu poveşti şi râsete, drumul trece repede. Lăsăm în urmă Dej, Gherla, Târgu Mureş şi poposim. pentru o după-amiază şi o noapte, la Sighişoara (extraordinar oraş, remarcă Jeff).

Seara, la un pahar de vin, e vremea deciziilor. Au trecut deja 9 zile. Sunt încă multe de văzut dar începe să se simtă oboseala. Căutăm alternative. Jeff verifică dacă poate să-şi schimbe rezervarea de avion. Refacem traseul. Bucureştiul rămâne pentru altă dată.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 8

Noaptea a trecut ca un fulger, cu somn adânc şi odihnitor. Cu toată febra musculară acumulată (nu prea multă) şi cu toate că urmează un drum scurt (circa 250 km.), plecăm de dimineaţă ca să ajungem devreme la destinaţie. Prima oprire, la Monumentul Eroilor de la Moisei. Trecem prin Vişeul de Sus şi cel de Jos, prin Sighetul Marmaţiei şi ajungem la Cimitirul Vesel din Săpânţa (ciudat loc, remarcă Jeff). Continuăm drumul prin Negreşti-Oaş, trecem de Oraşu Nou, ocolim Baia Mare şi ajungem, tocmai bine pentru prânz, la Căpâlna, un sătuc pe malul Someşului. Amicul care ne-a invitat e bucuros că ne vede. După-amiaza vine cu relaxare şi baie în Someş. Jeff nu mai are la pescuit norocul din Delta Dunării. Seara se lasă cu poveşti în jurul unei căni de ţuică de prună.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 7

Ne sculăm odată cu zorile. Mare parte a cerului este senin, dar vârfurile munţilor sunt învăluite în nori. Avem încredere în steaua norocoasă a drumeţului şi, evident că după micul dejun, plecăm pentru drum scurt cu maşina: doar până la campingul din Borşa (am mai fi putut continua vreo 3 km., dar ne-am zis că aerul răcoros face bine la plimbare). Ne-am echipat cu bocanci, câte un mic rucsac (plus pelerină de ploaie, pentru orice eventualitate) şi am luat-o din loc.

Ca de obicei, începutul e bun: drumul forestier ce-l urmăm, uşor în pantă, nu pune multe probleme la urcat. Dar panta începe să se accentueze destul de repede. Soarele dispare în ceaţă, orizontul devine lăptos de la 100 de metri încolo şi bucuria plimbării în natura ozonată parcă începe să se estompeze. Nu ne dăm însă bătuţi. (Nici nu avem cum, căci suntem, oarecum, de abia la începutul drumului.)

După vreo două ore de la plecare, brusc, din ceaţă, apare, spre bucuria noastră, o masă de lemn cu două băncuţe. Tocmai bine pentru un sandviş şi pentru a verifica dacă cafeaua din termos e încă fierbinte. (Şi este!)

Ne dăm un răgaz de 15 minute şi pornim mai departe. Dialogul dispare iar şi timpul parcă nu mai are nici o dimensiune. Suntem din ce în ce mai concentraţi la paşii ce continuă unul după altul pe drumul uneori mai lejer, alteori mai abrupt.

Zâmbetul ne apare din nou pe buze când vedem Staţia Meteo (unde, odată ajunşi, şi Jeff şi eu ne promitem să facem mai multă mişcare în timpul săptămânilor de muncă, ca să fim mai în formă nu dar pentru concedii).

Continuăm tot în sus. Cerul se înseninează, iar lacul Iezer e o adevărată desfătare când îl vedem. (Privindu-l şi mai de sus, după ce treci de el, nu-ţi trebuie prea multă imaginaţie ca să spui că te uiţi la o hartă a României.)

Urmează ultima parte a traseului. Poteca şerpuieşte abrupt. Gâfâim încruntat, dar continuăm să urcăm. Şi după şase ore de la plecare suntem în Vf. Pietrosu (2303 m). Avem noroc de o panoramă extraordinară, aşa că ne revine şi glasul. Coborârea pare mult mai uşoară, mai ales că am pălăvrăgit aproape tot drumul (şi, în plus, am găsit şi câteva tufe de zmeură).

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0

#roundTripRomania - ziua 6

Cum a şaptea zi din săptămână (Jeff mă contrazice spunând că e prima) e dedicată odihnei, pornim la un drum scurt: o luăm spre Câmpulung Moldovenesc, trecem de Cârlibaba, urmăm drumul superb prin Pasul Prislop (Jeff: se spune că nu prea aveţi autostrăzi, dar o autostradă pe aici ar strica toată frumuseşea locurilor) şi oprim pentru noapte în Borşa. Cum noaptea e totuşi departe, luăm telescaunul şi, în pregătire pentru ziua de mâine, facem un mic antrenament până la Cascada Cailor.

Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.

#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0