Ne sculăm odată cu zorile. Mare parte a cerului este senin, dar vârfurile munţilor sunt învăluite în nori. Avem încredere în steaua norocoasă a drumeţului şi, evident că după micul dejun, plecăm pentru drum scurt cu maşina: doar până la campingul din Borşa (am mai fi putut continua vreo 3 km., dar ne-am zis că aerul răcoros face bine la plimbare). Ne-am echipat cu bocanci, câte un mic rucsac (plus pelerină de ploaie, pentru orice eventualitate) şi am luat-o din loc.
Ca de obicei, începutul e bun: drumul forestier ce-l urmăm, uşor în pantă, nu pune multe probleme la urcat. Dar panta începe să se accentueze destul de repede. Soarele dispare în ceaţă, orizontul devine lăptos de la 100 de metri încolo şi bucuria plimbării în natura ozonată parcă începe să se estompeze. Nu ne dăm însă bătuţi. (Nici nu avem cum, căci suntem, oarecum, de abia la începutul drumului.)
După vreo două ore de la plecare, brusc, din ceaţă, apare, spre bucuria noastră, o masă de lemn cu două băncuţe. Tocmai bine pentru un sandviş şi pentru a verifica dacă cafeaua din termos e încă fierbinte. (Şi este!)
Ne dăm un răgaz de 15 minute şi pornim mai departe. Dialogul dispare iar şi timpul parcă nu mai are nici o dimensiune. Suntem din ce în ce mai concentraţi la paşii ce continuă unul după altul pe drumul uneori mai lejer, alteori mai abrupt.
Zâmbetul ne apare din nou pe buze când vedem Staţia Meteo (unde, odată ajunşi, şi Jeff şi eu ne promitem să facem mai multă mişcare în timpul săptămânilor de muncă, ca să fim mai în formă nu dar pentru concedii).
Continuăm tot în sus. Cerul se înseninează, iar lacul Iezer e o adevărată desfătare când îl vedem. (Privindu-l şi mai de sus, după ce treci de el, nu-ţi trebuie prea multă imaginaţie ca să spui că te uiţi la o hartă a României.)
Urmează ultima parte a traseului. Poteca şerpuieşte abrupt. Gâfâim încruntat, dar continuăm să urcăm. Şi după şase ore de la plecare suntem în Vf. Pietrosu (2303 m). Avem noroc de o panoramă extraordinară, aşa că ne revine şi glasul. Coborârea pare mult mai uşoară, mai ales că am pălăvrăgit aproape tot drumul (şi, în plus, am găsit şi câteva tufe de zmeură).
Această excursie prin locuri reale este imaginară. Totuşi, un american face, chiar acum, un tur al României în 14 zile. Urmăriţi periplul lui pe pagina blogului sau cea de Facebook dedicate evenimentului. Orice sugestie pentru locuri ce trebuie văzute este binevenită.
#roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu