Cuvinte dintr-o carte nescrisă

Nu stiam prea bine ce se intampla cu mine, nu stiam cum sau de ce am ajuns eu acolo. Eram doua suflete pe care destinul le-a aruncat in acelasi vagon al vietii. Aveam nevoie de ajutor, de cineva care o sa imi spuna ca totul o sa fie bine. Zambetul primit mi-a schimbat o mare parte din viata, de la cele mai marunte lucruri, la cele mai complicate. Am fost unul dintre cei mai fericiti oameni auzind vocea ce soptea cuvinte simple: “sa nu te-ntorci prea tarziu”, “sa nu racesti”. Au fost moment in care simteam ca pot zbura si ca lumea imi apartine, dar au fost si momente in care nu stiam cum sa ma mai ridic. Dar am invatat ca timpul trece si cu el totul trece.