Spre miezul nopţii degetul telecomandic face o ultimă tură a canalelor de cablu. Zăbovesc 2-3 minute la unul din tocşourile care se revarsă la această ora. Privesc un tip anost, ce se vrea dramatic. Încerc să fac abstacţie de limbajul de mahala şi caut să înţeleg dacă mi se adresează mie ca ascultator sau găştii din platou (nu reuşesc de loc să-i captez privirea). Ajung la concluzia că efortul de gândire nu merită. 3 minute pierdute ce trebuie uitate. Schimb canalul.
A doua zi, într-unul din ziare, surpriza unei cronici TV care îmi aduce aminte de tipul ce l-am considerat fără valoare. Sunt pe aceeași lungime de undă cu articolul. Şi totusi, se nasc întrebări. De ce un asemenea articol? De ce să scrii despre oameni pe care nu-i agreezi? Nu-i mai bine să-i ignori, iar prin ignorare să ajungă în uitare? Oare aşa ne creăm vedetele și idolii moderni? Vreau să citesc despre oameni pe care să-i admir, nu despre oameni pe care să-i înjur. Dar de imense multe ori, nici presa, nici televizorul nu-mi oferă această posibilitate. Care este rolul mass-mediei?
Mass-medis este o forţă care nu ar trebiu să mizeze pe slăbiciunile oamenilor pentru a contoriza audienţă sau mări tiraje. Ar trebuie să impună modele. Dar, cum banul este o roată ce învârte lumea toată, de prea multe ori mass-media nu se deosebeşte cu nimic de companiile pe care le critică pentru activităţile neortodoxe de mărire a profitului propriu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu