Mentorul

În orice domeniu, păşeşti mai uşor dacă paşii îţi sunt îndrumaţi de un mentor. Dar cum trebuie să fie mentorul? El trebuie doar să-ţi ghideze drumul, nu să-ţi impună cărarea. Iar un mentor bun nu trebuie să-ţi impună nici măcar destinaţia. În cazul în care te-ai hotărât să schimbi destinaţia, mentorul nu trebuie să te convingă de contariu, ci doar să recunoască „de aici încolo experienţa mea e insuficientă ca să te mai pot călăuzi”.

Un mentor bun e cel care îţi spune: „Nu ştiu totul despre toate ca să-ţi pot da sfaturi. Nu am răspunsuri la întrebările tale, dar experienţa care o am îmi va permite să formulez un răspuns. Pe de altă parte, trebuie să realizezi că experienţa mea poate să fie irelevantă pentru tine. Deciziile trebuie să le iei singur. Eu doar îţi pot prezenta fapte care să te ajute să iei decizia.”

Un mentor bun e cel care nu-ţi repetă de fiecare dată că „deciziile sunt ale tale şi trebuie să le iei singur” atunci când nu-i place acțiunea ta. Trebuie să „te ia de mână” pe drumul care-l urmezi şi să te încurajeze pentru direcţia pe care ai luat-o. Mai bine spus, sa nu te descurajeze în deciziile pe care vrei să le formulezi.

„Mentorule, ia-mă de mână să intrăm împreună în peştera întunecoasă de lângă drum! Mi-e frică singur.” Răspunsurile nu pot fi decât trei:

• „Am fost acolo, nu mi-a plăcut ce am văzut şi nu mai vreau să intru. Pot să-şi spun ce am văzut şi de ce nu mi-a plăcut. Mai mult nu pot să te ajut.”
• „Hai să intrăm! Pot să-ti spun de pe acum la ce să ne aşteptăm, căci am fost acolo.”
• „Nici eu nu am intrat. Hai să intrăm! Dar s-ar putea şi mie să-mi fie frică, aşa că s-ar putea să am nevoie de sprijinul tău.”

Un răspuns de genul: „De ce vrei să intri? Nu e nimic interesant acolo!” nu este al unui mentor adevărat.
Dar, cel mai important, un mentor adevărat nu trebuie să te împiedice (voit sau involuntar) să urmezi un drum pe care el nu-l va urma niciodată. „Deciziile sunt ale tale!”