Tânjim să fim plânşi de milă!

Citesc în unul din ziare o întâmplare petrecută pe ţărmurile democraţiei europene vestice: un localnic get-beget învită la o plimbare cu şalupa şi câţiva conaţionali de-ai noştri. Plimbarea se lasă şi cu o petrecere la mal de mare, unde spiritele se încing de alcool şi soare şi duc spre divergenţe de opinie. Ca urmare, conaţionalii noştri sunt lăsaţi la ţărm, barca plecând fără ei spre punctul de venire. Şi de aici, un întreg articol despre naţionalims, şovinism şi antiromânism.

Oare cum de a ajuns un beţiv subiect de interes naţional? Şi chiar punem preţ pe vorbele înmiresmate de abur de alcool? De ce nu vrem să conştientizăm că peste tot în lume sunt oameni buni şi oameni încrâncenaţi? De ce tânjim să fim plânşi de milă?

Prins în mijloc de noapte de vară, în mijloc de câmp, de o ploaie torenţială de cod galben, orice ai face, vei ajunge acasă ud leoarcă şi plin de noroi. Dar depinde doar de tine starea de spirit în care ajungi. Depinde de ce vrei să vezi după trecerea ploii: noroiul gros prin care mergi sau cerul clar spuzit de miracolul stelelor.

Cum vedem viitorul, aşa va fi!