Amintirea unor ierni uitate

Miercuri 13 februarie 1985: După viscolul de ieri, linişte. Ninsoarea s-a potolit. Din când în când, soare. Zăpada nouă s-a aşternut în strat gros peste cea veche, murdară. Dimineaţa am fost după pâine. Am găsit după o căutare de vreo jumătate de oră. Pe bulevard strada era plină de elevi ce dădeau zăpada la o parte. În casă frig: 11 grade. Stau îmbrăcat ca pentru afară şi cele trei pulovere puse unul peste altul nu reuşesc să mă încălzească.

Joi 11 februarie 1988: S-a dat drumul circulaţiei maşinilor propietate personală. A fost întreruptă de pe 2 februarie în toată ţara datorită viscolelor şi zăpezii abundente. (Dar atunci, în mare parte a Transilvaniei nu era nici urmă de zăpadă!)