Köln

Sâmbătă, încurajat de soarele ce strălucea vesel de dimineaţă pe cerul senin (după mai bine de două săptămâni de nori gri şi multă ploaie măruntă de sfârşit de toamnă românească), m-am hotărât la o excursie la Köln. Zis şi făcut: m-am conectat la internet, am făcut rezervarea de bilet dus-întors, l-am tipărit şi la 9:15 eram în drum spre gară.

(O paranteză despre transporturile pe calea ferată în Germania, unde Deutsche Bahn încurajează excursiile cu trenul. De obicei, cel puţin o dată pe oră găseşti un tren care te duce, dacă nu direct la destinaţie, spre o legătură către destinaţie. În mod normal, un bilet dus-întors, fără restricţii, la Köln e în jur de 90 de euro. Dar unul valid o zi, pe trenurile regionale e doar 27. Iar pentru un grup de până la 5 persoane este 40!)

Gara Centrală din Köln te întâmpină cu o vânzoleală de nedescris (mai ceva ca staţia de metrou de la Piaţa Victriei în oră de vârf). Scăpat cu bine din buluceala sutelor de turişti, atenţia îţi este atrasă de impunătoarele turnuri ale catedralei (Kölner Dom). Cele 532 de trapte (marea majoritate a lor pe spirala ce se strecoară prin turnul de sud) te duc, cu ceva efort, până la cota 97 (de metri). E cel mai înalt punct la care poţi ajunge (cu o privire pe măsură a oraşului şi împrejurimii). Mai sus se întinde doar dantelăria de piatră, terminată cu o imensă floare (nu cruce), ce, de la 157 de metri, vegează oraşul de mai bine de un secol. Pe la mijlocul drumului (cota 53) poţi să faci popas în camera clopotelor (unde bătaia de ciocan ce marca sfertul de oră în unul din clopotele mici, mic în comparaţie cu celelalte, nu cu propria-mi statură, m-a convins să nu aştept încă un sfert de oră ca să pornesc mai departe.)

După o privire din turn (coborârea e mult mai uşoară) şi o lumânare aprinsă lângă unul din multele altare, catedrala merită cercetată şi pe din-afară. Streşinile acoperişului sunt ornate cu a multitudine de statui de piatră, printre figurile fantastice amestecându-se animale domestice: un porc, un câine. Terminând cu admirarea catedralei, dacă deja te dor picioarele, te poţi odihni pe scările ce dau spre piaţa gării; nu faci notă discordantă.

Paşii îţi sunt atraşi apoi de o altă dantelărie, de astă dată de metal: Podul Hohenzollern, cu ale lui mii de lacăte ale îndrăgostiţilor prinse de grilaje. O plimbare pe malul Rinului şi apoi prin centru reconstruit după bombardamentele din 1945 (căscând gura la artiştii ambulanţi şi păzit vigilent de echipajele de poliţie şi având grijă să nu treci prin piaţeta Filarmonicii -a cărei arhirectură arată interesant din înălţimea turnului catedralei, dar care de la sol pare o îngrămădire de obiecte fără rost- căci zgomotul paşilor s-ar putea auzi înăuntru şi ai putea perturba repetişiile sau chiar concertul în desfăşurare !?!), plus o bere (şi nu numai) la una din terasele din zonă, fac ca timpul până la trenul de seară să treacă pe nesimţite. Iei încă o dată în piept vânzoleala din gară, priveşti mirat perechile îmbrăcate în piele neagră şi zornăind de lanţuuri (ce s-or fi adunat, de la bunici la nepoţi, la cine ştie ce fetival), nu dai atenţie celor doi care se sărută de rămas bun (se spune că în Köln 10% din populaţie este atrasă de acelaşi sex) şi ajungi la peronul dorit. Urmează un drum cu trenul în care ai timp să rememorezi întreaga zi (având însă grijă să nu ratezi staţia de tranzit).

[Mai multe poze în albumul De prin Germania.]

Berlin - repere

Memorialul Zidului Berlinului, Poarta Branderburg, Check Point Charlie, Dom(urile), Alexanderplatz cu turnul de televiziune şi ceasul cu ora pe glob, Grădina Zoologică, insula muzeelor, o plimbare cu vaporul pe Spree, Muzeul RDG şi palatul Sanssoucci de la Postdam sunt doar câteva din punctele de interes.

Zidul Berlinului. Impresionant sistemul diabolic gândit pentru realizarea zidului: unul mai mic oarecum uşor de sărit (să vedem cine crede că poate fugi), urmat de unul de sârmă ghimpată, apoi un teren plat de circa 50 de metri, puternic luminat şi cu turnuri de pază, iar la sfârşit, zidul principal, de peste 3 metri cu coama rotunjită ca mâna să nu găsească nici un punct de sprijin. Şi mai impresionant este că ultimul est german a fost împuşcat mortal la zid cu mai puţin de o lună înainte de a se deschide graniţa spre Berlinul de Vest.

Gendarmenmarkt (Piaţa Jandarmeriei) impresionează prin vastitatea, arhitectura și simetria sa. În mijloc este Konzerthaus (Ateneul), flancat de Dom Deutscher (Domul German, biserică reformată, începută în 1701) şi Französischer Dom (Domul Francez, biserică calvinistă, începută tot în 1701). Interesant este că turnul de la Domul Francez nu face parte din structura iniţială (şi chiar dacă e lipit de biserică, nu comunică cu ea) ci a fost construit mai târziu ca să dea simetrie pieţei.

Civilizaţie

Civilizaţia germană: de admirat şi de urmat. Dar cum ajungi acolo? Ceea ce nu se sesizează din afară este că e menţinută nu numai prin educaţie ci şi cu ... biciul. Într-una din emisiunile Achtung Kontrolle!, o echipă a primăriei patrula (într-un autoturism fără însemne) printr-o parcarea în aer liber, imensă. Cum vedeau pe cineva fumând lângă maşină, înainte de a porni la drum, se opreau în apropiere, aşteptau până când (de obicei) arunca chiştocul pe jos şi apoi alergau spre respectivul, care se alegea cu o amendă de 100 de euro. (Într-unul din cazuri au fost doi care s-au urcat în aceeaşi maşină. Aşa că, dintr-un foc, au fost scrise două amenzi.)

Civilizaţie

Civilizaţia germană? Ceea ce nu se sesizează din afară este că e menţinută nu numai prin educaţie ci şi cu ... biciul. Ieri am văzut o emisiune în care o echipă de control dintr-un oraş oarecare patrula (în maşină) prin parcarea unui supermarket. Cum vedeau pe cineva fumând (lângă maşină, înainte de a porni la drum) se opreau în apropiere, aşteptau până arunca chiştocul pe jos şi apoi alergau spre respectivul care se alegea cu o amendă de 100 de euro. (Într-unul din cazuri au fost doi care s-au urcat în aceeaşi maşină. Aşa că, dintr-un foc, au fost scrise două amenzi.)

25

Chiar au trecut 25 de ani (şi mai bine) de la sesiunile în care trebuia (cât de cât) să înveți, de la muncile agricole (la care nici nu simțeam condițiile nu tocmai bune de cazare și de lucru), de la cursurile interesante sau stupide, de la excursiile de vară (prin ţară) şi cele de iarnă cu schi la munte, de la chefurile la cămine (începând chiar din septembrie)? Când mă uit la familie îmi dau seama unde şi cum au trecut. Îmi aduc aminte cu plăcere de unde am plecat şi sunt bucuros unde am ajuns.

Din nou Schützenfest

A fost weekend-ul de Schützenfest în Paderborn. Dar nici de data asta vremea nu a prea ţinut cu organizatorii. Ieri, la prânz, ploaia s-a oprit tocmai bine pentru onorul companiilor în faţa Primăriei vechi. (Aşa că întregul oraş a fost animat de companiile ce au defilat, în sunet de fanfară, de la locurile de adunare până la Primărie şi apoi de la Primărie la Schützenplatz unde au continuat activităţile.) Dar azi, la ora programată pentru impresionanta defilare din faţa Domului, ploua torenţial. Aşa că Schützenkompanien ("detaşamentele de protecţie") s-au protejat pe sine însele şi au plecat cu autobuzele spre petrecerile programate pentru după-amiază. Poate la anul va fi soare şi frumos.

[Poze de la eveniment, şi multe altele, în albumul De prin Germania.]

Răsărit la Marea Neagră

Când noaptea şopteşte zilei, când pescăruşii în zbor salută dimineaţa, când valurile mângâie nisipul promiţând căldura fierbinte a soarelui, îţi dai seama că un răsărit la Marea Neagră e mult mai frumos ca un apus la Marea Nordului.