Poveşti în lumi paralele

În căutarea ghindei

Dor de zăpadă

Iarnă

În noaptea geroasă de iarnă, lângă foc, cu o cană de vin fiert în mână, este timpul amintirilor şi poveştilor.

Cotidian

E sezonul Târgurilor de Crăciun. Vinul fiert, cârnaţii, sarmalele şi toate celelalte preparate (mai mult sau mai puţin) tradiţionale au mare căutare. Tarabele cu cadouri duc lipsă de muşterii.

Poveştile râului

Râul învită la meditaţie, fiind un îndemn la persistenţă, perseverenţă şi mişcare continuă pentru atingerea ţelului. Pentru bunicul râul avea şi alte semnificaţii, mai ales dacă îi aducea aminte de una din numeroasele poveşti pescăreşti.

Răcoarea vinului

-- Bună ziua Bunicule!
-- Aaaa... Ce surpriză! Bună Nepoate! Ce te-a făcut să mai treci pe aici?
-- Merg spre munte: mă întâlnesc cu nişte amici la Petroşani ca să urcăm în Parâng. În drum mi-am zis să vă fac o vizită.
- Acum înţeleg ce-i cu raniţa aia mare din spatele tău. Nu ţi-a fost greu pe drumul peste câmp de la gară?
-- Greu nu, dar am transpirat ceva. Nu credeam să mai fie atât de cald la început de septembrie.
-- Ai nimerit bine. Hai în beci să ne răcorim cu un vin de anul trecut. Că doar trebuie să fac loc pentru cel de anul ăsta.

Primul pahar răcoros s-a terminat pe nerăsuflate.  De la al doilea au început discuţiile de una, de alta, de ce am mai făcut, de ce s-a mai întâmplat prin sat, despre ce se vorbeşte în capitală. La al treilea, au început amintirile.

-- Era într-un septembrie tot aşa de călduros: toamna lui 1944. Auzisem că ruşii au intrat în ţară, dar nu credeam că vor ajunge prea curând în zona noastră. Aşa că, împreună cu soră-mea, am plecat, cu căruţa cu cai, la Petroşani  ca să vindem zarzavaturi, struguri, mere, pere şi nuci. După două zile în piaţă am luat drumul înapoi spre casă. Pe Defileul Jiului am întâlnit primii militari ruşi. (Zâmbesc şi acum când îmi aduc aminte de prima lor întrebare: Mai e mult până la Berlin?) După miezul nopţii, ajunşi la Bumbeşti-Jiu, am fost opriţi de câţiva ostaşi ruşi care stăteau lângă o căruţă cu doi cai. S-au uitat la căruţa noastră şi au început să descarce tot ce era în ea. Au mutat lucrurile din căruţa lor. Au controlat apoi şi hamurile de pe caii noşti: le-au dat jos şi le-au schimbat cu cele de pe caii lor. Şi au plecat lăsându-ne speriaţi cu toate lucrurile noastre vraişte. Am aşteptat să se lumineze bine de ziuă şi, cercetând căruţa rusească, am răsuflau uşuraţi: se putea repara uşor cu ceea ce aveam la îndemână. Am încărcat tot ce ne mai rămăsese şi am pornit spre casă. Când am ajuns, mama şi tata s-au bucurat că ne-au văzut sănătoşi lângă ei.  Hai noroc, Nepoate!

Şi ziua a trecut pe nesimţite iar noaptea a venit cu somn odihnitor. A doua zi, în trenul ce traversa Defileul Jiului, încercam să-mi imaginez frica Bunicului şi cât de greu i-a fost să o ascundă ca să nu-şi sperie şi mai mult sora mai mică.

I-aşi face acum un vin cadou Bunicului, dar el îşi spune povesteştile şi îşi deapănă amintirile în altă dimensiune. Aşa că o să-l păstrez pentru nepoţi când vor mai veni în vizită. Şi cum nu sunt expert în facerea vinului, cum era Bunicul, o să apelez la Comoara Pivniţei de la Vincon. Merită!

PS: Întotdeauna sunt necesare numai trei pahare: primul pentru sănătate şi bună dispoziţie, al doilea pentru creaţie şi înţelepciune şi al treilea pentru somn şi odihnă (folclor german).

Azi

Trecutul moare în fiecare secundă ca să lase loc prezentului care se exprimă prin clipă.

Cum

Cum este mai bine să fii: realist sau optimist?

Nume

„Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.” [Paulo Coelho – Al cincilea munte]

Tu ce nume ţi-ai ales?

Sfârşit de zi

Seara se lasă peste orașul zgomotos. Traficul, din haotic, devine unidirecțional haotic: dinspre centru spre periferie. Începe treptat să se rărească dar rămâne aglomerat. Graba zilei nu s-a potolit pentru toți: se aud claxoane nervoase. (De ce s-or fi grăbind spre destinația finală?) În seara orașului zgomotos pietonii au dispărut aproape cu totul.

Orizont

Te-ai hotărât unde duce drumul tău?

Geografie

Acolo unde se aude liniştea

Amintirile unei ierni

Bunica era cea care avea grijă ca tradiţiile simple să fie respectate. Indiferent cât de grea era iarna, pantofii primeau întotdeauna cadoul lor de Moş Nicolae. Odată, când, cine mai ştie de ce, nu a putut cumpăra micile atenţii, bunicul a primit un ... morcov. Amintirile nasc un zâmbet nostalgic.

Amintirile lacului

Nu mai lupta cu realitatea!

Eşti acum, aici, în acest punct. Doar de aici poţi pleca mai departe. Nu te mai lamenta întrebându-te Ce ar fi fost dacă? Nu poţi schimba punctul de plecare. Asta e ceea ce ai. Foloseşte-l!

Paşi

Dacă ai greşit, înseamnă că ai încercat. Şi că ai învăţat ceva.

Răspunsuri

La toate întrebările tale (şi mai ales la cele de care îţi este frică) există un răspuns: DA, POŢI! Nu frânge zborul viselor cu nehotărâtul DACĂ ci dă-le puterea lui CÂND! Nu le lăsa să plece. Ia-le de mână, pornește la drum alături de ele şi ajută-le să-și găsească calea printre miile de dorințe rătăcite.

La drum: Topola - Ostrov - Bucureşti

La 11:45 am placat la drum. Contând pe un trafic aglomerat pe Autostrada Soarelui (A2) am ales ca rută de întoarcere Dobrich - Silistra - Călăraşi - Olteniţa - Bucureşti. Cu câteva excepţii (ieşirea din Dobrich, Olteniţa, în apropiere de Bucureşti), drumul e foarte bun. Şi liber. (La bulgari, toate localităţile prin care am trecut păreau locuri pustii. Satele româneşti au fost mult mai animate.)

Am alimentat în Silistra (char înainte de vamă): 1,93 leva/litru (benzină 95). La vamă funcţionau doar două benzi (una e în reparaţii) şi am avut nenorocul a câtorva TIR-uri. Am avut nevoie de 45 de minute să trecem. (Pe bac m-am uitat pe https://www.politiadefrontiera.ro/ro/traficonline/.  Era marcată aşteptarea de 40 de minute, fiind, la acea oră, cea mai aglomerată vamă din Dobrogea.) După alte 45 de minute eram pe malul celălalt al Dunării (35 de lei traversarea). Am oprit imediat pentru masă la Baden. (Şi a mai trecut o oră.) După 270 de km. şi aproape 7 ore eram acasă.

La drum: Info rutiere Bulgaria

În apropierea intersecţiilor sunt indicatoare de limitare de viteză (la 60 sau 70 km/h), dar nu există indicatoare de terminare a restricţiei.

Sensurile giratorii au tot prioritate de dreapta (nu e ca la noi când dai prioritate doar când intri în sensul giratoriu). Atenţie şi la semnele de prioritare din sensul giratoriu.

Taxă de drum pentru 7 zile: 5 euro.
Taxă de drum pentru 1 lună: 15 euro.

Taxă de pod la Ruse: 2 euro (3 mai 2014).

La drum: Bucureşti - Negru Vodă - Topola

La 8:30 am pornit la drum. Autostrada, ca de obicei, cu asfaltul crăpat până la Lehliu. Am oprit pentru sanvișuri și cafea la Rompetrol-ul de la km. 85 (aglomerat). Plata prin SMS (*) a taxei de pod nu funcționa, dar n-am stat mai mult de 10 minute la pod la Fetești (13 lei traversarea). Trafic destul de mare, dar nu aglomerat. La ieșirea Medgidia/Ostrov am părăsit autostrada și am luat-o spre Negru Vodă. A urmat drumul în zig-zag până la Bărăganu. Drum bun și liber. Alimentare la stația Petrom din Negru Vodă. 10 minute în vamă (la bulgari; la noi nu era nimeni), unde am plătit taxa de drum (5 euro pentru o săptămână / 15 pentru o lună) și schimbat bani (1,90 leva la euro). Pe GPS: General Toshevo, Dropla, Tsarichino, DN9 (Balcik - Vama Veche). Drum pustiu și bun. Nicio stație de benzină în cale. Fără grabă, după 311 km. și aproape 5 ore, eram la Kaliakria Resort.

(*) Pentru autoturisme,pentru plata prin SMS se trimite la 7577 numărul maşinii urmat de 1 (de exemplu GG87HHH 1).

Căutări

Azi

România pitorească

Cuvinte

Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei. - Isaac Asimov

Regulile parcului bucureştean

Onor Eroilor Aerului

Bucureştiul utopic

Dialoguri la umbră

Și mai simplu

În primul rând trebuie să te cucerești pe tine însuți. După ce vei reuși asta, vei afla că nu merită să cucerești lumea. (Philip José Farmer - Labirintul magic)

Simplu

Când urci panta muntelui s-ar putea, câteodată, să aluneci înapoi. Întotdeauna ai nevoie de prieteni de nădejde care să te sprijine.

Rutina

Jocul obişnuinţei: un drum presărat de paşii altora, un drum spre nimic.

Mirare?

Câte din cele ce sunt nu vom şti niciodată? Şi câte le-am uitat deja?

Mai departe

Cheia echilibrului este convingerea că întotdeauna începe o noua zi cu lecţiile, minunile şi îndoielile ei. Fiecare nouă clipă aduce cu ea un mister ce aşteaptă să fie descoperit, să fie dezlegat. Se va întâmpla cândva, dar nu acum (și nu ai de ce să-ți faci griji): mâine este o nouă zi!

Pisica şi hiena

Darwin spunea că în evoluţia naturii n-a supravieţuit nici cea mai rapidă, frumoasă, mare sau feroce specie, ci cea care a reuşit să se (re)adapteze cel mai repede. Superioritatea spirituală a pisicii nu are ce căuta în savana hienelor pornite la furat. Dacă vrea să fie acolo, cel puţin pentru început, trebuie să adopte cu totul alte tactici.

În fiecare colţ al junglei societăţii, regulile sunt diferite. Dacă vrei să le schimbi, învaţă-le, adaptează-te şi apoi schimbă-le. Adaptarea este adevărata superioritate. Iar dacă nu poţi, nu vrei sau nu-ţi place să te adaptezi la realitatea locală, caută un alt colţ de junglă pe care să-l schimbi. Te poţi întoarce apoi cu aliaţi mai mulţi.

"10% din viaţă este formată din ceea ce ţi se întâmplă. 90% din viaţa este decisă de modul în care reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă." ("The 7 Habits of Highly Effective People", Stephen Covey)

Pisica în copac

Plictisită de rutina zilnică, sau poate urmărind o vrăbiuță, pisica tărcată, portocalie, a ajuns sprintenă în vârful copacului. Nu se mai poate da jos. Așa că s-a tolănit comod, torcând, pe una din crengi. Nu are de ce să-și facă griji: în curând vor apărea stăpânii și e treaba lor cum să o aducă cu picioarele pe pământ.

Vorba zilei

Nu ai niciodată mai multă nevoie de prezenţă de spirit ca atunci când ai de a face cu un prost. - Proverb chinezesc

Îmi iau jucăriile şi plec

Albastru

România Pitorească: Lacul Vidraru

Albastru de Lefkada

Zi toridă de iunie

Care sunt poveștile oamenilor cu care ne intersectăm pașii în drumurile zilnice? Nu vom ști niciodată, dar, în rarele ocazii când îți permiți să-ți pierzi timpul pe băncuța umbrită din parc, poți să încerci să ghicești.

Bunicuțul ( după vârstă căci nu are niciun nepoțel de mână) cu șapcă roșie pe care a scris cu litere groase 007, a vrut să fie militar activ dar controlul medical l-a declarat inapt. Mămica pe role ce se plimbă cu prichindelul pe bicicletă a renunțat la postul de corporatistă ca să fie  mai aproape de familie și natură. Agentul de pază ce are stația dată tare (ca să se audă clar dialogurile) se vizează în garda președintelui. Tinerele ce-și povestesc pățaniile din ultima excursie la munte se întreabă cum pot scăpa de stat pe scaun 8 ore la birou. Turistul cu rucsăcelul în spate și camera foto agățată de gât nu s-a decis dacă excursia pe terminate în București a fost mai plăcută ca cea de anul trecut. Porumbeii ce vin timid spre tine încearcă să ghicească dacă ai sau nu un biscuite. Tânărul visător dar încruntat ce s-a așezat pe banca de alături se încurajează că va avea norocul unei a doua șanse. Prichinduța pe bicicleta fără pedale îți aruncă priviri pe furiș și, deși nu realizează încă, se visează cochetă. Tânărul plictisit ieșit la plimbare cu câinele ar vrea să aibă o pisică a lui. Turistul cu camera foto agățată de gât (și rucsăcelul în spate) a descoperit zona bicicletelor de închiriat și, plimbându-se acum mult mai repede pe alei, cu zâmbetul pe buze decide că excursia la București e cea mai frumoasă de până acum. Puștoaica ajutată de prietenul ei să învețe mersul pe bicicletă se visează maestră a sporturilor extreme. Doi elevi sunt în căutarea unui părinte supărat care să schimbe programa școlară. Polițistul din patrula călare se vede campion la concursurile de trap din Dubai. Pilotului elicopterului SMURD ce survolează parcul îi place ceea ce face dar ar vrea să nu mai vadă atâta suferinţă.

Și peste tot și toate, în ziua caldă de iunie, greierii își șoptesc poveștile lor neștiute.

România Pitorească: Cabana Capra

Misterul înălţimilor

La semafor

Duminică

Timp

Să ne amintim ce am fost, să vedem ce suntem şi să visăm ce vom fi. Ce poate fi mai simplu? Sau mai complicat?

Fiecare dimineaţă se naşte din amintirea serilor apuse. Fiecare pas continuă milioanele de paşi pe care i-ai făcut până la el. Fiecare zi îşi poartă mai departe trecutul. Din zilele de ieri s-a întruchipat locul unde eşti acum, singurul punct din care poţi pleca mai departe. Tu, împreună cu trecutul tău. Drumul est lung şi, până la urmă, este doar cu tine însuţi.

Bucură-te de fiecare clipă, de dimineţile ploioase, de zilele calde, de nopţile fără lună, de tot ce te-nconjoară. Nu pierde timpul uitându-te înapoi. Ce a fost, a trecut. Ceea ce cred cei din jur despre tine (contează oare?) nu poți schimba în trecut ci doar prin faptele viitoare. Fără să pierzi lecţiile zilei de ieri, pornește mai departe.

Drum

Nu te mai uita în spate. Tot ce ai lăsat acolo ar fi în fața ta dacă ar merita.

Duminică