Momente

Zi de iarnă

Ieri, dimineaţa, în Bucureşti, a nins frumos a copilărie, cu fulgi mari ce se aşezau liştit peste nebunia oraşului. Pornit spre autobuz (pentru a ajunge la timp la serviciu), m-am hotărât brusc să fac cele câteva staţii (până la metrou) pe jos. Era prea frumos pentru înghesuială. Cu gândul la alte zăpezi de mult trecute, privind la încrâncenarea mută a celor prinşi în autoturismele blocate în trafic, s-a născut încet întrebarea. DE CE? Unde ne grăbim? Unde vrem să ajungem? Cât de multe lucruri utile facem pentru noi şi câte doar din inerţia cu care am fost învăţaţi? DE CE? Cum ar fi dacă aşi avea timp berechet să admir dansul zăpezii? Şi mi-a fost greu să rostesc în gând, convingător, întrebarea corectă: „Ce să fac altfel ca să am timp berechet să admir dansul zăpezii?” DE CE?

Ce o să mai facem?

Ducem o luptă pentru libertatea digitală: să avem acces cât mai rapid, de oriunde, la orice; să putem stoca mii de poze și sute de filmulețe. Pe de altă parte, dorim individualism, intimitate și drepturi. Actualul trend duce la stocarea de date diverse, din surse multiple, despre ceea ce facem, ce mâncăm, pe unde ne poartă pașii, cu cine rezonăm și ce idei nu ne plac. Algoritmii de inteligență artificială încep să ne propună ce să facem, ce să vizităm, ce să mâncăm sau ce să citim. Nu e departe momentul când vor începe să ia decizii în locul nostru, ceea ce va aduce la un control mai mare și mai previzibil asupra vieții de zi cu zi. Contribuția umană la dezvoltarea societății începe să scadă. Cât de monotonă va fi o zi peste 100 de ani?

Ceaiul amintirilor

Ger.
Fierbi ceaiul preferat.
Speli bine lămâia şi tai o felie generoasă din ea.
Pui felia în cana preferată.
Adaugi o linguriță de zahăr și freci energic.
Pui ceaiul în cană.
Te așezi comod în pat, cu cana lângă tine.
Și amintirile încep să se depene. Copilărie...

Ninge

„Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri.” Gândul zboară spre iernile copilăriei unde gerul zilei era biruit de căldura plăcută a sobei încinse, iar mirosul de foc de lemne se împletea cu gustul aerului rece-curat. Lângă sobă, în serile lungi, se țeseau povești (sau, la război, covoare multicolore de lână), reveneau amintiri şi se înfiripau visele verilor viitoare.

Start