Trecut și prezent

Prin anii ’70 Bucureștiul a avut o încercare de adoptare a tehnologiei cotidiene moderne: au apărut câteva automate de vândut ziare și sandvișuri. Cel mai mult mă amuza să schimb, la automatul din holul Poștei Centrale (azi, Muzeul Național de Istorie) o monedă de 1 leu cu patru de 25 de bani (fise pentru telefoanele publice). Într-una din zile, bunicul a povestit cum, vrând să intre într-un magazin din centru, a rămas pironit locului, cu mâna întinsă: ușile se deschiseseră singure. Cam asta am pățit și eu la ieșirea din parcarea de la  Afi Cotroceni: am rămas pironit, cu mâna întinsă spre automatul de parcare, căci bariera s-a ridicat de la sine. Remarcasem camerele de luat vederi de la nivelul numărului de înmatriculare, dar nu mă așteptam la o astfel de automatizare.