La drum de seară mașinile sunt înșirate pe drum precum mărgelele pe ață. STB-ul e relativ gol, dar se mișcă și el în ritmul de melc al traficului. În stația de autobuz un puști nerăbdător îi spune mamei:
Cerul gri cerne picături de ploaie. După cum sunt îmbrăcați, probabil de abia s-au dat jos din mașină. Nu au umbrele. Prichindelul stă cuminte, agățat de mâna tatălui. Tatăl s-a oprit la 20 de metri de poarta grădiniței și vorbește la telefon. În trecere aud doar "și apoi apeși pe". Că tehnologia ne schimbă comportamentul și prioritățile este lucru știut.
Aproape de miezului zilei transportul în comun nu este prea aglomerat. Pe locurile din spatele meu se așează un puști alături de mama sa. Începe să spună o poveste, în rezumat. După câteva fraze o recunosc: este "Povestea porcului". Ajunși însă la Sfânta Duminică cred că nu aud bine: un pinguin șchiop este singurul care știe unde este tărâmul în care trebuie să ajungă fata de împărat. Pinguinul șchiop și fata pornesc împreună la drum. Continuă povestea cunoscută.
