Vis

Născut în tăcerea nopții, acolo unde inima îndrăznește să vorbească liberă, visul pășește pe fire de lumină. Drumul lui este trasat pe suflet, o cărare ce se deschide doar celor care cred cu ochii închiși. Drumul lui pare învăluit în ceață, ghidat de o stea pe care doar cei hotărâți o văd. Nu e un drum ușor. Cazi și te ridici, cu genunchii plini de dor și palmele pline de speranță. E un drum pe care poți să te rătăcești ușor, dar pe care nu trebuie să te pierzi. Visul nu te așteaptă. El aleargă înainte, chemându-te, dar nu te așteaptă. Și dacă ai curajul să-l urmezi, vei descoperi că drumul nu duce doar spre el, ci și spre tine: cel care ai fost, cel care ești, cel care poți deveni. Trebuie să fii dispus să devii poezie în mers și să lași pașii să scrie ceea ce inima nu poate rosti.

Ai curajul să o iei pe drumul pe care a luat-o visul tău?

V: Voce

Care este vocea majorității când majoritatea nu are aceeași putere de decizie?

În teorie, democrația se sprijină pe un principiu simplu și seducător: fiecare persoană are un vot, iar deciziile colective reflectă voința majorității. În practică însă, acest ideal se lovește de realități geopolitice, economice și culturale care distorsionează echilibrul. Când majoritatea populației lumii se află în regiuni cu influență politică sau economică redusă, „vocea” ei devine mai degrabă un ecou slab decât un cor puternic.

Majoritate numerică vs. putere efectivă

Asia găzduiește aproximativ 60% din populația planetei, însă structurile globale de decizie — de la Consiliul de Securitate al ONU la instituțiile financiare internaționale — nu reflectă proporțional această realitate. Puterea nu se măsoară doar în număr de oameni, ci și în capital economic, influență militară, control asupra resurselor și capacitate de negociere.

Inegalitatea platformelor de exprimare

Într-o lume interconectată, accesul la canale de comunicare globală este esențial. Țările cu infrastructură tehnologică avansată și libertate de exprimare au un avantaj disproporționat în a-și face auzită vocea. Astfel, „majoritatea” poate fi redusă la tăcere nu prin cenzură directă, ci prin lipsa mijloacelor de a participa la conversația globală.

Democrația ca ideal și ca realitate

Dacă democrația presupune egalitate de șanse în luarea deciziilor, atunci sistemele actuale sunt, în esență, incomplete. În loc să fie un mecanism pur aritmetic, democrația globală este filtrată prin straturi de interese naționale, alianțe strategice și dezechilibre istorice.

Cine are dreptate?

Întrebarea „cine are dreptate?” devine complexă. Cei care susțin că fiecare stat trebuie să aibă o voce egală invocă principiul suveranității. Cei care cer reprezentare proporțională cu populația argumentează că altfel majoritatea este exclusă din procesul decizional. Adevărul este că ambele perspective au merite, dar și limite.

O concluzie: „Vocea majorității” nu este doar o chestiune de numere, ci și de acces la putere, resurse și influență. Atâta timp cât aceste elemente rămân inegal distribuite, democrația globală va fi mai degrabă o promisiune decât o realitate.

M: Mesteacăn

”De treci codri de aramă, de departe vezi albind 

Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”

(Mihai Eminescu - Călin file din poveste))

Foto: Mestecănișul de la Reci