Alţi zei

O discuţie de dimineaţă la metrou (ştiu că nu e frumos să tragi cu urechea, dar, în aglomeraţie, e greu să ignori tot ceea ce se petrece în jurul tău): „M-am întâlnit ieri cu Y. Era foarte bucuroasă, căci s-au hotărât să facă nunta. Ea ar fi vrut tare mult să fie pe 4; ştii cât de importantă e data asta pentru ea! Dar nu a găsit restaurantul liber, aşa că o va amâna.” Şi uite aşa alţi zei ne obligă să ne croim evenimente importante după chipul lor (hâd). Bucuria simplităţii momentului dispare.

Echipă

Fiecare persoană este unică şi satisfacţia fiecăruia este … personalizată. Se pot obţine rezultate mult mai bune prin contact direct, personalizat, intre manager şi subordonat. Oamenii cu care lucrăm au fiecare problemele lor, zile proaste şi zile bune, iar într-un proiect trebuie să ţin cont că lucrez cu doi colegi (din care unul tocmai s-a certat cu iubita) ci nu cu două … resurse! De asemene, de cele mai multe ori angajaţii nu părăsesc companii, ci părăsesc manageri. Un program adecvat de cursuri “soft skills” pentru manageri ar rezolva multe probleme. Trebuie pus un accent deosebit pe comunicarea unu-la-unu, prin care să cunosc (pe cât posibil) aspiraţiile şi problemele celor cu care lucrez (să pot să-i intreb ce a făcut echipa favorită la baschet, să-i spun LA MULTI ANI de ziua lui înainte ca el să trimită mesajul “poftiţi la bomboane”, etc.) Să ştiu clar ce-l motivează să lucreze mai bine. (Iar dacă răspunsul e “banii”, este deja prea târziu.) Alte idei: contact direct cu clientul, participare la o conferinţă de specialitate, certificări, lucrul de acasă, o zi (jumătate de zi liberă) după eforturi deosebite, un “business lunch” la birou când echipa lucrează în weekend (obligatoriu, cu prezenţa managerului), etc. Dar revin, cel mai important este ca managerul să-şi cunoască foarte bine, prin contact direct, fiecare coleg de echipă (ci nu doar ca “head count”). De multe ori un “Cum te simţi astăzi?” (dar spus din inimă, cu timp rezervat pentru a asculta, şi a auzi!, răspunsul primit) înseamnă mult mai mult decât o primă.

1900

Un jurnalist scrie: „La 1900, ziarul însemna știrile de ieri, pe care le afli azi. În 2000, ziarul înseamnă știrile de ieri, pe care le înțelegi azi.” Gândindu-mă la mass-media de astăzi, mă întreb pe cine reprezintă şi ale cui interese le slujește a patra putere din stat. Şi aș prefera să pună în practică definiția de la 1900. Înțelegerea trebuie să o formeze fiecare.

Trei

Ştiai că cele trei lucruri cel mai greu de spus sunt:

• Te iubesc!
• Îmi pare rău!
• Ajută-mă!

(Sursa: Internet)

Intersecţie

Trecutul nu-l putem schimba. Să învăţăm din el şi să facem în aşa fel încât să ne bucurăm de prezent şi să fim încrezători în viitor. Nu trebuie să ne pară rău de ceea ce a fost, de ceea ce n-am făcut, ci trebuie să mulţumim pentru locul în care am ajuns. Este singurul punct din care acum putem pleca mai departe.

Şi e foarte simplu de ce. Ajuns într-o intersecţie te uiţi în dreapta şi vezi primii 100 de metri ai drumului de acolo. Te uiţi în stânga şi vezi şi primii 100 de metri ai acelui drum. Te decizi, ştii tu de ce, să porneşti pe drumul din dreapta. După 10 kilometri dai de greutăţi. Şi, de cele mai multe ori, sari repede la concluzie: drumul din stânga era sigur mai bun? Cum se face? Compari 100 de metri văzuţi cu 10 kilometri parcurşi? E corect? Nu. Pune un picior în faţa altuia şi, pas cu pas, continuă să mergi. Baftă!

Cugetări - Nicolae Iorga

• E mai mare decit tine nu acela care gaseste ce n-ai gasit niciodata sau indreapta ce ai gresit odata, ci acela care, facind cit tine, a gresit mai putin.
• Multi te pretuiesc pentru cite o fapta a ta; te pretuieste in adevar numai acela care te pretuieste intreg.
• Cind ne intrebam ce rost are viata, ne asemanam poate cu magarul orb ce invirte roata morii si care e foarte nedumerit la ce serveste necontenita si dureroasa lui invirtire.
• Daca un suflet e in adevar luminos, nici un val al rezervei nu-i poata ascunde lumina.
• Poezia e singurul copil al Adevarului cu Minciuna : are firea tatalui, dar se imbraca in hainele pe care le are de la mama, pentru ca lumea se bucura s-o vada astfel.
• Si sufleteste omul moare mai des de ranile otravite care nu se arata mai nimanuia.
• De cele mai multe ori un om are trei caractere: unul pe care-l crede el,altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat.
• Greseala e sa ceri de la altii fericirea pentru tine,in loc sa o dai de la tine pentru altii, gasind-o astfel tu insuti.

Succes

Ce înseamnă succes? DEX-ul ne dă o explicaţie simplă: rezultat favorabil, pozitiv (al unei acţiuni); reuşită, izbândă. Deci, dacă reuşesc în ceea ce mi-am propus, am succes. Şi ar trebui să păstrăm lucrurile simplu. Un om de succes este un om fericit, are ceea ce şi-a dorit şi se bucură de ceea ce are.

Cu câţiva ani în urmă am dat un răspuns care a şocat pe mulţi dintre cei participanţi la o discuţie pe tema succesului: „Nu-mi măsor succesul unei zile după aprecierea şefului, ci după zâmbetul pe care-l primesc când îi spun fetiţei la culcare Noapte bună!” Succesul este personal şi doar noi înşine trebuie să fim cei ce decidem. Din păcate, de foarte multe ori căutăm aprecierea celor din jur şi, în loc să ne mulţumim cu ce am realizat, vrem să-i mulţumim pe ceilalţi. Ba mai mult, ne comparăm cu cei din jur şi nu ne bucurăm de ceea ce suntem. (A fost Elvis Presley un om de succes? Noi spunem că da. Totuşi a murit în urma unei supradoze.)

Iar ca să ajungi pe vârful dorit trebuie muncă, multă muncă, perseverenţă. Şi mult mai multă muncă dacă ai pornit la start cu oameni care au avantajul banilor sau al pilelor. Trebuie să fii cel mai bun ca să reuşesti (căci e nevoie să recuperezi mai întâi handicapul startului ca apoi să-i poţi întrece pe toţi cei din cursă). Râmîne însă să răspunzi sincer la două întrebări simple: Merită să ajung acolo? De ce?

Zile trec

Parcă cu ceva timp în urmă trecerea dintre ani era mai puternic simţită. Un nou început, o dorinţă de a face ceva deosebit, o speranţă că va urma ceva extraordinar. Noul An era întâmpinat cu nerăbdare, căci însemna implicit ceva ... nou, mai bun.

În şcoală şi facultate viaţa era cicliclă, se desfăşura de la o clasă la alta. Urma oarecum ciclicitatea naturii. Fiecare clasă venea cu speranţa de trăznăi mai mari. Acum parcă anotimpurile au dispărut, sărbătorile cu care am fost obişnuişi au fost măcinate de globalizare (iar altele au fost importate în locul lor).

Zilele se topesc de parcă numără secunde şi nu ore.

2010

Zilele trec una după alta, dinspre trecut spre viitor, cu o scurtă oprire în prezent. Lui 2010 i-a venit rândul. Cum va fi? Ce ne va aduce? Dacă privim senini trecutul şi învățăm sincer din prezent, putem să ne dăm seama ce ne așteaptă. Iar dacă vrem cu adevărat un 2010 altfel, un 2010 mai bun, transformarea trebuie să înceapă cu noi înșine. Succes!