Parcă cu ceva timp în urmă trecerea dintre ani era mai puternic simţită. Un nou început, o dorinţă de a face ceva deosebit, o speranţă că va urma ceva extraordinar. Noul An era întâmpinat cu nerăbdare, căci însemna implicit ceva ... nou, mai bun.În şcoală şi facultate viaţa era cicliclă, se desfăşura de la o clasă la alta. Urma oarecum ciclicitatea naturii. Fiecare clasă venea cu speranţa de trăznăi mai mari. Acum parcă anotimpurile au dispărut, sărbătorile cu care am fost obişnuişi au fost măcinate de globalizare (iar altele au fost importate în locul lor).
Zilele se topesc de parcă numără secunde şi nu ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu