La taclale cu Anca: Nevoia de mit

Nu poţi să trăieşti doar cu activitatea ta, cu gesturile (automatismele?) zilnice, doar cu ceea ce vezi. Ai nevoie de mit, de poveste, ai nevoie de sacru, e nevoie să simţi. Poate ziua trece ca un robot, dar noaptea pentru a alina durerea interioară, ne trebuie altă dimensiune. O poveste citită de părinţi în copilărie, o experienţă trăită profund sau proiecţia unui viitor liniştit ne inspiră şi ne redă curiozitatea pentru ziua de mâine. Oricât de mare ar fi pierderea, durerea sau mâhnirea, încercarea de a schimba viaţa într-un program automat, fugind de realitate, ne rupe şi mai mult de ea, de şansa de a ne bucura de speranţă. Orice trăire şi experienţă ne ajută să ne cunoaştem, să cunoaştem viaţa din fiecare perspectivă, ne ajută să ne dezvoltăm şi să nu trecem prin viaţă ca raţa prin apă. Avem doar o viaţă şi de aceea avem nevoie şi de mit, de poveste şi sacru.

De vorbă cu tata: Despărţire

Trecut-au anii, vor mai trece.
Ce-a fost acuma ştim,
Ce va veni, nimic nu ştim cu siguranţă.
Se vor ivi alte cărări
Pe care, tot mai greu, le vor strabate.
În amintiri ne vom scălda cu toţii.
Vom fi ce-am fost, copiii de-altădată,
Care am crescut, ne-am ridicat,
Şi-am încercat să prindem aripi şi să zburăm,
Pământul să-l privim de sus.
Dar, am rămas aceeaşi. .
Prietenii ni-i vom gasi mai greu,
Distanţa va fi mare.
Cu greu vom trece pragul uşii.
Păşind pe treapta scării,
Vom spune-n gândul nostru:
Am fost copii odată,
Vom deveni copii şi
Vom rămâne, poate,
în amintirea celor care vin.
Să nu ne înspăimânte însă gândul,
Că fiecăruia din noi,
Ne va veni cu timpul rândul
Când vom juca un ultim joc.
Şi-apoi, în timp, vom fi ... pământ.

Pisica şi hiena

Darwin spunea că în evoluţia naturii n-a supravieţuit nici cea mai rapidă, frumoasă, mare sau feroce specie, ci cea care a reuşit să se (re)adapteze cel mai repede. Superioritatea spirituală a pisicii nu are ce căuta în savana hienelor pornite la furat. Dacă vrea să fie acolo, cel puţin pentru început, trebuie să adopte cu totul alte tactici.

În fiecare colţ al junglei sociatăţii, regulile sunt diferite. Dacă vrei să le schimbi, învaţă-le, adaptează-te şi apoi schimbă-le. Adaptarea este adevărata superioritate. Numai aşa putem impune, în timp, şi pe cea spirituală. Iar dacă nu poţi, nu vrei sau nu-ţi place să te adaptezi la realitatea locală, caută un alt colţ de junglă pe care să-l schimbi. Te poţi întoarce apoi cu aliaţi mai mulţi.

„10% din viaţă este formată din ceea ce ţi se întâmplă. 90% din viaţa este decisă de modul în care reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă.” („The 7 Habits of Highly Effective People”, Stephen Covey)