La taclale cu Anca: Nevoia de mit

Nu poţi să trăieşti doar cu activitatea ta, cu gesturile (automatismele?) zilnice, doar cu ceea ce vezi. Ai nevoie de mit, de poveste, ai nevoie de sacru, e nevoie să simţi. Poate ziua trece ca un robot, dar noaptea pentru a alina durerea interioară, ne trebuie altă dimensiune. O poveste citită de părinţi în copilărie, o experienţă trăită profund sau proiecţia unui viitor liniştit ne inspiră şi ne redă curiozitatea pentru ziua de mâine. Oricât de mare ar fi pierderea, durerea sau mâhnirea, încercarea de a schimba viaţa într-un program automat, fugind de realitate, ne rupe şi mai mult de ea, de şansa de a ne bucura de speranţă. Orice trăire şi experienţă ne ajută să ne cunoaştem, să cunoaştem viaţa din fiecare perspectivă, ne ajută să ne dezvoltăm şi să nu trecem prin viaţă ca raţa prin apă. Avem doar o viaţă şi de aceea avem nevoie şi de mit, de poveste şi sacru.