Trecut-au anii, vor mai trece.Ce-a fost acuma ştim,
Ce va veni, nimic nu ştim cu siguranţă.
Se vor ivi alte cărări
Pe care, tot mai greu, le vor strabate.
În amintiri ne vom scălda cu toţii.
Vom fi ce-am fost, copiii de-altădată,
Care am crescut, ne-am ridicat,
Şi-am încercat să prindem aripi şi să zburăm,
Pământul să-l privim de sus.
Dar, am rămas aceeaşi. .
Prietenii ni-i vom gasi mai greu,
Distanţa va fi mare.
Cu greu vom trece pragul uşii.
Păşind pe treapta scării,
Vom spune-n gândul nostru:
Am fost copii odată,
Vom deveni copii şi
Vom rămâne, poate,
în amintirea celor care vin.
Să nu ne înspăimânte însă gândul,
Că fiecăruia din noi,
Ne va veni cu timpul rândul
Când vom juca un ultim joc.
Şi-apoi, în timp, vom fi ... pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu