La Brăila, pe firul Dunării, se naşte un nou cartier...
vineri, 10 mai 2013
joi, 25 aprilie 2013
Imaginaţia amintirilor
Câteodată, în seninul înălţimilor, norii oferă un
spectacol impresionant. În contrastul clar dintre albul pur învolburat de brize
şi albastrul perfect, imaginaţia vede fiinţe fantastice, cunoscute. Uite acolo un
fluture gata de zbor! Un cal în plin galop alături de o pisică ce toarce liniştită!
Sau un bunic (cu barba albă?) ce veghează din Cer calea nepoţilor pe Pământ...
sâmbătă, 13 aprilie 2013
Privind trecutul
În iureşul nebun
al zilelor, când te-ai oprit ultima dată să priveşti în urmă ca să îţi aduci
aminte de unde ai plecat, să te bucuri de drumul parcurs? Poate aşa viitorul e
mai simplu!
sâmbătă, 16 februarie 2013
Apus
Era o după amiază friguroasă de iarnă pustie, cu vântul ce bătea puternic peste copacii dezgoliţi. Totul era învăluit în umbre. Frunzele colorate şi uscate uitate de toamnă erau izgonite de colo-colo.
Soarele strălucea rece la marginea lacului îngheţat, oglindă mare şi albă ce-i reflecta cu mândrie razele. Parcă între soare şi vânt se dădea o bătălie, dar soarele era prea obosit să învingă. Căldura lui se evapora pe cerul galben-portocaliu. Te dureau ochii să îl priveşti.
Uşor, mi-am desprins privirea de la cer şi am oftat. O lacrimă a căzut pe un petec de zăpadă uitată de vânt. Toate problemele se năpusteau asupra mea ca o haită de lupi înfometaţi.
Am ridicat capul şi m-am uitat spre soare încă o dată. Pentru o secundă am uitat să respir. Era o privelişte ca în poveşti, cu raze de culori neimaginate. Roz puternic amestecat cu mov tatua cerul albastru. Mingea de foc mare şi mândră ardea în portocaliu. Dar totul a ţinut doar o clipă şi soarele s-a înecat în lacul tăcut şi îngheţat, lăsând noaptea nerăbdătoare să cucerească ziua.
Mi-am desprins cu greu privirea de la cer şi m-am uitat din nou în jos. Am oftat. Încă un apus de soare dus şi de neîntors...
Soarele strălucea rece la marginea lacului îngheţat, oglindă mare şi albă ce-i reflecta cu mândrie razele. Parcă între soare şi vânt se dădea o bătălie, dar soarele era prea obosit să învingă. Căldura lui se evapora pe cerul galben-portocaliu. Te dureau ochii să îl priveşti.
Uşor, mi-am desprins privirea de la cer şi am oftat. O lacrimă a căzut pe un petec de zăpadă uitată de vânt. Toate problemele se năpusteau asupra mea ca o haită de lupi înfometaţi.
Am ridicat capul şi m-am uitat spre soare încă o dată. Pentru o secundă am uitat să respir. Era o privelişte ca în poveşti, cu raze de culori neimaginate. Roz puternic amestecat cu mov tatua cerul albastru. Mingea de foc mare şi mândră ardea în portocaliu. Dar totul a ţinut doar o clipă şi soarele s-a înecat în lacul tăcut şi îngheţat, lăsând noaptea nerăbdătoare să cucerească ziua.
Mi-am desprins cu greu privirea de la cer şi m-am uitat din nou în jos. Am oftat. Încă un apus de soare dus şi de neîntors...
duminică, 20 ianuarie 2013
sâmbătă, 12 ianuarie 2013
marți, 1 ianuarie 2013
luni, 31 decembrie 2012
Noi încercări şi speranţe
Secundele se împletesc continuu cu amintirea, curgând mereu de la vis spre uitare. Acum ele parcă spun anului, bun sau rău, ce se pregăteşte să plece: Pleacă bătrâne! O să te ţinem minte sau o să te uităm, adio oricum. Lasă loc unor noi încercări şi speranţe. Ceea ce s-a împlinit cu bine, să continue. Ceea ce a fost eşec, să iei cu tine în neant. O nouă rotaţie a Pământului nostru în jurul Soarelui să fie benefică tuturor şi fiecăruia în parte. Spune-i micuţului An Nou care ne întâmpină, să ne ajute, înainte de a îmbătrâni şi el, să ne împlinim măcar o parte din dorinţele noastre. LA MULŢI ANI!
joi, 6 decembrie 2012
duminică, 2 decembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)