Trecut și prezent

Prin anii ’70 Bucureștiul a avut o încercare de adoptare a tehnologiei cotidiene moderne: au apărut câteva automate de vândut ziare și sandvișuri. Cel mai mult mă amuza să schimb, la automatul din holul Poștei Centrale (azi, Muzeul Național de Istorie) o monedă de 1 leu cu patru de 25 de bani (fise pentru telefoanele publice). Într-una din zile, bunicul a povestit cum, vrând să intre într-un magazin din centru, a rămas pironit locului, cu mâna întinsă: ușile se deschiseseră singure. Cam asta am pățit și eu la ieșirea din parcarea de la  Afi Cotroceni: am rămas pironit, cu mâna întinsă spre automatul de parcare, căci bariera s-a ridicat de la sine. Remarcasem camerele de luat vederi de la nivelul numărului de înmatriculare, dar nu mă așteptam la o astfel de automatizare.

Amintiri

File de agendă: Vineri 8 februarie 2036

Programul de astăzi este unul obișnuit:

• Ceasul deșteptător, cu urmărire a ciclului optim de somn (calculat în funcție de anotimp, poziția planetelor, starea vremii, activitatea de ieri și cea planificată pentru astăzi) mă trezește, în ciripit de păsărele, la ora 6:27:19.
• După toaleta de dimineață, în timpul căreia corpul meu este analizat amănunțit, primesc sfaturile de viață sănătoasă, suplimentele nutritive necesare și unele doze mici de medicamente care îmbunătățesc performanța (fără acestea, succesul în lumea actuală a afacerilor este foarte puțin probabil).
• În timpul micului dejun, Apevi (asistentul personal virtual) îmi prezintă o sinteză a știrilor care mă interesează. Grupul Informal de Eliberare a Planetei (sau IWoT - Internet War of Things, cum mai este cunoscut) devine tot mai activ. (Plecând de la posibilitatea, deja folosită de câteva personalități, de a duce o viață total virtuală, fără necesitatea unui corp fizic, grupul vrea ca toată populația umană să fie introdusă pe calculator, Pământul fiind lăsat la voința pură a forțelor naturale.)
• Pisica torcătoare are chef de joacă așa că vine la mine ca să o smotocesc. Apevi profită de ocazie să se plângă că pisica face ce vrea ea, fără să țină seama de niciun program de optimizare ce îi este calculat.
• Apevi îmi cere să-i confirm că astăzi nu am nevoie de mașina autonomă. Trece apoi toată alimentarea casei pe bateria mașinii. (A ajuns la concluzia că e mai ieftin să încarce bateria noaptea, când prețul la energie e mai mic, și să folosim bateria în timpul zilei.)
• Cum astăzi stau acasă, am ocazia de a schimba câteva vorbe cu soția și nepoții. (Fiecare avem alte cicluri optime de somn. Ne vedem doar câteodată seara și duminica.)
• Astăzi am doar o singură întâlnire de afaceri de 2 ore. Am optat pentru una virtuală, la malul mării.
• Urmează o întâlnire cu ofițerul nostru de securitate. Angajarea unei firme de securitate externe a devenit obligatorie pentru anumite niveluri de venit (IWoT încearcă, din ce în ce mai des, să atace legăturile personale de date). Cheltuielile sunt deductibile din impozit.
• Seara este rezervată excursiilor cu familia în Sfera Vieții Virtuale: am ales astăzi o urcare pe Parâng. (Nu mai știu de când nu am mai ieșit în natura reală. Drumul la oazele verzi este destul de lung. Iar la ultima deplasare am luat o amendă substanțială căci am condus mașina, pe autostradă, mai mult de două ore. Trebuia să las robotul să o facă.)
• Apevi mă avertizează că se aproprie ora mea de culcare.

Mâine e o altă zi.

Momente

Zi de iarnă

Ieri, dimineaţa, în Bucureşti, a nins frumos a copilărie, cu fulgi mari ce se aşezau liştit peste nebunia oraşului. Pornit spre autobuz (pentru a ajunge la timp la serviciu), m-am hotărât brusc să fac cele câteva staţii (până la metrou) pe jos. Era prea frumos pentru înghesuială. Cu gândul la alte zăpezi de mult trecute, privind la încrâncenarea mută a celor prinşi în autoturismele blocate în trafic, s-a născut încet întrebarea. DE CE? Unde ne grăbim? Unde vrem să ajungem? Cât de multe lucruri utile facem pentru noi şi câte doar din inerţia cu care am fost învăţaţi? DE CE? Cum ar fi dacă aşi avea timp berechet să admir dansul zăpezii? Şi mi-a fost greu să rostesc în gând, convingător, întrebarea corectă: „Ce să fac altfel ca să am timp berechet să admir dansul zăpezii?” DE CE?

Ce o să mai facem?

Ducem o luptă pentru libertatea digitală: să avem acces cât mai rapid, de oriunde, la orice; să putem stoca mii de poze și sute de filmulețe. Pe de altă parte, dorim individualism, intimitate și drepturi. Actualul trend duce la stocarea de date diverse, din surse multiple, despre ceea ce facem, ce mâncăm, pe unde ne poartă pașii, cu cine rezonăm și ce idei nu ne plac. Algoritmii de inteligență artificială încep să ne propună ce să facem, ce să vizităm, ce să mâncăm sau ce să citim. Nu e departe momentul când vor începe să ia decizii în locul nostru, ceea ce va aduce la un control mai mare și mai previzibil asupra vieții de zi cu zi. Contribuția umană la dezvoltarea societății începe să scadă. Cât de monotonă va fi o zi peste 100 de ani?

Ceaiul amintirilor

Ger.
Fierbi ceaiul preferat.
Speli bine lămâia şi tai o felie generoasă din ea.
Pui felia în cana preferată.
Adaugi o linguriță de zahăr și freci energic.
Pui ceaiul în cană.
Te așezi comod în pat, cu cana lângă tine.
Și amintirile încep să se depene. Copilărie...

Ninge

„Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri.” Gândul zboară spre iernile copilăriei unde gerul zilei era biruit de căldura plăcută a sobei încinse, iar mirosul de foc de lemne se împletea cu gustul aerului rece-curat. Lângă sobă, în serile lungi, se țeseau povești (sau, la război, covoare multicolore de lână), reveneau amintiri şi se înfiripau visele verilor viitoare.

Start

Și a fost 2018

Ianuarie	Februarie	Martie
Aprilie	Mai	Iunie
Iulie	August	Septembrie
Octombrie	Noiembrie	Decembrie