Frunza

Totul a început într-o zi însorită și rece când iarna se pregătea de plecare. Vântul a mângâiat domol crengile înghețate, le-a împodobit cu picături de apă și a spart primul mugure al primăverii. A revenit după câteva zile să dea un sărut ușor punctului verde crud ce încerca să se transforme în frunză. A urmărit atent cum verdele crud a căpătat putere. Au fost mereu împreună, prin ploile scurte de primăvară, în nopțile fără lună, calmând arșița verii, în ploaia gri a începutului de toamnă. Încântată de poveștile vântului, frunza și-a dorit să zboare. În nopțile tot mai lungi au inception să depene amintiri. Frunza a pierdut culoarea verde devenind un galben crud. Vântul i-a dat ultima sărutare și, într-o noapte rece-cețoasă, a luat-o în primul și ultimul ei zbor. Apoi vântul a rămas singur.