Din nou primăvară

Deşi aproape în mijlocul oraşului, e linişte aici. O linişte aparte. Copacii încep să îmbrace iar verdele crud. Miroase a flori de primăvară. Vrăbiile, însoţite de triluri ale păsărilor ce nu am avut curiozitatea să le înţeleg, ciripesc gălăgois, salutând soarele din ce în ce mai puternic. Un cuc îşi cântă singurătatea. Doar croncănitul negru al ciorilor îţi aminteşte de timpul ce trece într-o singură direcţie. A trecut un an. Tată, cât de departe este departe?