Zi frumoasă de toamnă cu cer senin şi soare blând. La malul apei, ca şi în oraş de altfel, e multă linişte, o linişte de sat ce se bucură de odihna unei duminici lipsite, ca toate duminicile, de grija muncilor câmpului. Privind în jur la oamenii ce se plimbă relaxat, gândindu-mă la toate lucrurile ce par la locul lor, menite să uşureze zilele, mă întreb cum or fi arătat locurile cu aproape două secole în urmă. Ce l-a putut convinge pe tatăl plin de grji că aici nu este ţara potrivită pentru fii lui şi i-a trimis in colţuri opuse ale lumii? Dar fără această decizie, bunica ar fi avut alte poveşti de spus.E din nou toamnă, bunico!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu