Amintiri

Cândva, duminică, pe vremea şcolii. În Bucureşti a nins zile la rând. Zăpadă multă şi pufoasă. (Oare de ce zăpezile erau mult mai mari pe vremea copilăriei?) Am plecat cu mama spre nu mai ştiu unde. De abia ieşiţi pe uşa blocului, bulgări de zăpadă au pornit spre noi. Ne-am uitat în sus, şi de la geamul bucătăriei ne zâmbea tata continuând să arunce cu bulgări...

În urmă rămân numai amintirile.