Pădurea şi trasele montane au rămas, spre bucuria mea, ca în amintirile studenţiei: aer curat, linişte, ciripit de păsărele. (Dar aceasta, poate doar în extrasezon, căci, după urmele de pe poteci, păcănitul motoarelor de ATV ar putea sparge echilibrul relaxant.)
Pentru masă, la orice oră, Restaurantul Dragului şi Hanul Domnitorilor nu trebuie ratate. (Pe vremuri, acum vreo 30 de ani, se mânca excelent la Rozmarin sau Robinson. Sejurul scurt nu mi-a permis să verific dacă încă se ridică la nivelul amintirilor.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu