Seara se umple de țârâit de greieri împletit cu amintiri de sfârșit de vacanțe studențești. O nuanță de alb. O nuanță de albastru. Imaginația zboară departe răscolind întâmplări uitate. O nuanță de verde ce ascunde tradițiile trecutului. Soarele zilei de astăzi. Acuarelă. Amintiri.Iarba își pierde verdele, fiind acoperită de primele frunze ce au început deja să ruginească. Copacii se grăbesc să se laude, fiecare după puteri, cu rodul crengilor bătute de vântul ce prinde putere sub norii aducători de ploaie rece. Ghinda coaptă pocnește sub pașii plimbăreților din parc. Păsările călătoare își readuc aminte de V-ul zborului spre sud. După primăvara colorată şi vara dogoritoare, natura se pregătește de încă o iarnă. Ce va fi după?
A venit toamna. De ce să căutăm înțelesuri ascunse când ne putem bucura de simplitatea adierii vântului ce șoptește frunzelor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu