Amintirile aparțin timpului. Fiecare zi trecută adaugă o altă umbră sau o nouă lumină peste imaginea păstrată în minte. Cuvintele se estompează sau dialoguri noi răsar din experienţele trăite mult mai târziu. Amintirile își au viața lor: trăiesc, se dezvoltă, câteodată se rup total de faptele petrecute, sunt date uitării.Cu trecerea timpului amintirile își permit anumite libertăți, devin mai frumoase: lasă unele detalii la o parte şi le exagerează pe altele. Cu trecerea timpului, linia dintre amintire şi uitare devine tot mai subțire. Și, la contopirea lor, imaginația naște noi povești.
Cât este vis, cât este dorință şi cât este realitate în cele ce credem că ni s-a întâmplat cândva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu