Am întrebat stropii de ploaie ce sting setea pământului. Am întrebat norii alergând mânați de vânt. Am întrebat vântul ce şoptește prin crengile arborilor. Am întrebat frunzele îngălbenite ce dau o ultimă sărutare cerului. Am întrebat cerul ce zâmbește dimineților înrourate. Am întrebat păsările ce caută iarna sudului. Am întrebat râul ce unește muntele cu marea. Am întrebat satul bunicilor. Am întrebat duminica lipsită de griji, învăluită în rugă. Am întrebat ianuarie plin de speranță. Am întrebat iubirea ce unește sufletele și uită de depărtări. Am întrebat albul zăpezii, roșul mărului și galbenul florii soarelui. Am întrebat visul și drumul pe care câteodată se rătăcește. Am întrebat nehotărâtul DACĂ și puternicul ACUM. Am încercat să întreb viitorul. Am întrebat amintirea ce șlefuiește zilele trecute. Am întrebat clipa și pașii ce-i poartă mai departe. Am întrebat lacrima căzută în mare. Am întrebat valurile șoptitoare de povești. Am întrebat luna înconjurată de pâlpâirea stelelor. Am întrebat cireșul uitat în colțul grădinii. Am întrebat furtuna și dansul pescărușilor pe valuri. Am întrebat poteca ce taie misterul pădurii. Am vrut să întreb copii, dar erau prea fericiți în jocul lor. Am întrebat greșelile menite să întărească reușitele. Am întrebat cântecul cocoşului ce trezeşte natura. Și am întrebat țărâna ce ne poartă zilnic pașii.
Ce este viața?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu