De patru zile o ploaie mohorâtă cerne peste oraș. Culorile toamnei și-au pierdut luciul și parcă s-au contopit toate în aceeași nuanță de gri. (Doar noapte iese din tipar: a devenit mai neagră.) Soarele de dimineață este și el mofluz și nici măcar nu încearcă să găsească o crăpătură în maldărul de nori. Pe stradă sunt din ce în ce mai puţini biciclişti, mai puţini pietoni, staţiile de autobuz mai goale şi mai multe maşini în trafic. Înserarea s-a ascuns cu totul și a lăsat locul ei direct nopții. De lună ce să mai vorbim: mai e oare prin preajmă?
La lăsarea nopții, pe creanga din fața ferestrei, poate atrași de căldura-miraj a luminii din cameră, doi porumbei și-au găsit adăpost efemer sub frunzele încă verzi (un verde-ud). În doi, întotdeauna, chiar dacă este lungă, noaptea e mai ușoară și visele mai frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu