marți, 21 septembrie 2010
Spaţiu
Seara. Putin trecut de ora 7. O statie de metrou. Aglomeratia plecarii de la serviciu a trecut si peronul pare pustiu. In spatiul imens de sub plafonul nu foarte inalt, o ... libelula. Cum o fi ajuns din intinsul campului in subteranele centrului? Prinsa intr-o lume necunoscuta, o lume care nu are cum sa existe pentru ca nimic nu are sens, incearca sa gaseasca o cale de scapare. Nu intelege de ce lumina neoanelor nu o lasa sa treaca mai departe. Spera ca daca va reusi sa gaseasca patratul alb potrivit, va ajunge in lumea ei cunoscuta. Nu renunta la cautare. Crede ca este foarte aproape de iarba uscata a toamnei si nu intelege de ce nu o gaseste. Un metrou soseste in statie. In curentul de aer libelula dispare. Se deschid usile. Automatismele intra in actiune. Minutele se scurg normal spre urmatorul moment al zilei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu