Iarna s-a gândit să (re)intre în drepturi şi a început din noapte să cearnă fulgi deşi de zăpadă. Albul pune încet stăpânire pe case, copaci, maşini, spaţii verzi, trotuare şi chiar drumuri. De dimineaţă, la ora obişnuită de serviciu, oraşul avea aer de pustiu, netrezit încă din beţia (sau mai bine spus euforia, ca să nu ne ducă gândul doar la alcool) Crăciunului. Acum, puţin după prânz, traficul de afară a recăpătat consistenţa şi fluiditatea de melc obişnuită. Încotro aleargă, sub ninsoarea continuă, toate maşinile? De ce nu au răgaz să admire frunuseţea tăcută a unei zile de iarnă?
luni, 27 decembrie 2010
Jurnal de Bucureşti
Iarna s-a gândit să (re)intre în drepturi şi a început din noapte să cearnă fulgi deşi de zăpadă. Albul pune încet stăpânire pe case, copaci, maşini, spaţii verzi, trotuare şi chiar drumuri. De dimineaţă, la ora obişnuită de serviciu, oraşul avea aer de pustiu, netrezit încă din beţia (sau mai bine spus euforia, ca să nu ne ducă gândul doar la alcool) Crăciunului. Acum, puţin după prânz, traficul de afară a recăpătat consistenţa şi fluiditatea de melc obişnuită. Încotro aleargă, sub ninsoarea continuă, toate maşinile? De ce nu au răgaz să admire frunuseţea tăcută a unei zile de iarnă?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu