Nume

„Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.” [Paulo Coelho – Al cincilea munte]

Tu ce nume ţi-ai ales?

Budapesta

1985. Ultima zi de iulie. O zi extrem de călduroasă. Seara, împreună cu alţi 7 colegi de facultate, plecam cu trenul, cu ruxacul în spate, în vizită în Europa de Est. Era prima ieşire din ţară. Şi prima oprire a fost Budapesta. (Au urmat Cehoslovacia şi Germania Democrată. O cu totul şi cu totul altă lune faţă de România acelor ani.)

Acum, după 26 de ani, din nou Budapesta. Oraşul pare neschimbat. În faţa gării Nyugati (unde am ajuns atunci cu trenul), aceeaşi clădire îmbrăcată în sticlă pe care mi-o amintesc. Şi tot ca atunci, în comparaţie cu Bucureştiul, oraşul este mai curat, cu circulaţie mult mai aerisită, cu clădiri vechi impunătoare (dar, din păcate, cu amprenta puternică a timpului pusă pe faţade.). Tăiat în două de Dunărea albastră, oraşul respiră a linişte şi zumzăie de turişti curioşi. (Şi vreţi să spuneţi că Dunărea nu mai e albastră? Priviţi-o cu atenţie după ce aţi savurat o sticlă de Tokaj!)

Mai multe poze pe Picasa.

Uită?!

Dacă trecutul nu te mulţumeşte, uită-l pe loc. Alcătuieşte-ţi o nouă viaţă în care să crezi. Concentrează-te numai asupra momentelor în care ai obţinut ce-ţi doreai şi asta îţi va da putere să reuşeşti. [Paulo Coelho – Al cincilea munte]

Săgeata

Dragostea poate fi o experiență mai înspăimântătoare decât aceea de a te afla față în față cu un arcaș care țintește spre inima ta. Dacă săgeata își nimerește ținta, ești mort și de restul are grijă Dumnezeu. Dacă te lovește dragostea, trebuie să-ți asumi singur consecințele. [Paulo Coelho - Al cincilea munte]

Weekend

La sfârşit de săptămână, fiecare cu hobbyurile lui.

Drum

Unde duce drumul tău? Eşti mulţumit de el? Cine te împiedică să mergi mai departe?

Sprechen Sie deutsch?

Dacă nu (şi ştii engleza), un link util: http://german.about.com/.

Doi

De patru zile o ploaie mohorâtă cerne peste oraș. Culorile toamnei și-au pierdut luciul și parcă s-au contopit toate în aceeași nuanță de gri. (Doar noapte iese din tipar: a devenit mai neagră.) Soarele de dimineață este și el mofluz și nici măcar nu încearcă să găsească o crăpătură în maldărul de nori. Pe stradă sunt din ce în ce mai puţini biciclişti, mai puţini pietoni, staţiile de autobuz mai goale şi mai multe maşini în trafic. Înserarea s-a ascuns cu totul și a lăsat locul ei direct nopții. De lună ce să mai vorbim: mai e oare prin preajmă?

La lăsarea nopții, pe creanga din fața ferestrei, poate atrași de căldura-miraj a luminii din cameră, doi porumbei și-au găsit adăpost efemer sub frunzele încă verzi (un verde-ud). În doi, întotdeauna, chiar dacă este lungă, noaptea e mai ușoară și visele mai frumoase.

Ce

Am întrebat stropii de ploaie ce sting setea pământului. Am întrebat norii alergând mânați de vânt. Am întrebat vântul ce şoptește prin crengile arborilor. Am întrebat frunzele îngălbenite ce dau o ultimă sărutare cerului. Am întrebat cerul ce zâmbește dimineților înrourate. Am întrebat păsările ce caută iarna sudului. Am întrebat râul ce unește muntele cu marea. Am întrebat satul bunicilor. Am întrebat duminica lipsită de griji, învăluită în rugă. Am întrebat ianuarie plin de speranță. Am întrebat iubirea ce unește sufletele și uită de depărtări. Am întrebat albul zăpezii, roșul mărului și galbenul florii soarelui. Am întrebat visul și drumul pe care câteodată se rătăcește. Am întrebat nehotărâtul DACĂ și puternicul ACUM. Am încercat să întreb viitorul. Am întrebat amintirea ce șlefuiește zilele trecute. Am întrebat clipa și pașii ce-i poartă mai departe. Am întrebat lacrima căzută în mare. Am întrebat valurile șoptitoare de povești. Am întrebat luna înconjurată de pâlpâirea stelelor. Am întrebat cireșul uitat în colțul grădinii. Am întrebat furtuna și dansul pescărușilor pe valuri. Am întrebat poteca ce taie misterul pădurii. Am vrut să întreb copii, dar erau prea fericiți în jocul lor. Am întrebat greșelile menite să întărească reușitele. Am întrebat cântecul cocoşului ce trezeşte natura. Și am întrebat țărâna ce ne poartă zilnic pașii. Ce este viața?

Amintiri

1937