joi, 23 iulie 2009

Scrisoare din tinereţe

OK, uite! Stiu cum te simti acum, când iubeşti şi eşti părăsit. Durere, disperare, neputinţă, dezechilibru. Stiu ca este groaznic. Cand esti indragostit si stii ca e cineva acolo pentru tine, totul pare mai bun, mai luminat, mai perfect si nu esti atent de loc la ce se intampla in jurul tau. Dar pana la urma te trezeste ceva la realitate. Iar cand iti dai seama că totul s-a terminat, doar la asta te gandesti si nimic nu mai pare la locul lui. Nu te mai poţi concentra la nimic. Şi chiar daca esti plin de ura, daca EA ti-ar spune orice, te-ai lumina deodată si în fiecare secunda iti vei construi noi speranţe. Stii, cand iubesti pe cineva nu e asa usor! Iubriea poate ucide, dar este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla. Tu inca o iubesti, şi cu tot timpul care va trece, amintirea va ramane ca o rană. Într-o zi rana asta se va închide. Dar sa nu uiti că oricand se poate redeschide. Ura nu poate acoperi ubirea. Ai nevoie de liniste sa te gandesti bine la ce vrei. Şi daca nu iti trece, nu renunta. Lupta in continuare!

Iar dacă lupta ta nu va duce spre iubire şi va atinge, în timp, linişte sufletească, indiferenţa, nu o transforma în răzbunare spre alte persoane. Nu te juca cu sentimentele lor doar pentru a răni şi tu. Nu râde de penibilitatea altora în a câştiga dragostea. Aşa ai fost şi tu. Bucură-te de ce ai avut şi asigură-te că peste ani vei privi cu un zâmbet la ceea ce s-a întâmplat şi nu te vei urî pentru suferinţa adusă altora. Fără penibilul tinereţii viaţa ar fi mult mai anostă.

(Coautor cunoscut, 13 ani)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu